[interviu cu Rodica Bretin, invitata noastră din EgoPHobia #47]
de Sorin-Mihai Grad
EgoPHobia: Când și cum v-ați dat seama că vă doriți să fiți scriitoare și când și cum ați realizat c-ați devenit?
Rodica Bretin: Aveam zece ani când am scris primul meu roman,un western cu elemente science-fiction. Dar cred că am ştiut ce vreau să fiu chiar înainte să cunosc alfabetul. Astăzi, după 27 de cărţi apărute, încă mai am multe de învăţat. Fiecare carte scrisă trebuie să fie mai bună decât cele dinainte. Statutul de scriitor se câştigă în fiecare clipă. Nu este un titlu, ci o ascensiune de o viaţă.
EgoPHobia: Care dintre S. și F. vi se pare mai important în SF?
Rodica Bretin: Evident, elementul de fiction. În literatură contează personajele umane şi destinul lor. Partea cu ştiinţa face parte din recuzită.
EgoPHobia: Dacă ar fi să alegeți un singur text din tot ce ați scris, care ar fi acela? Dar din opera lui Dan Apostol?
Rodica Bretin: Din tot ce a scris el, nuvela Ultimul zbor. Într-un fel, este autobiografică. Pentru mine, cel mai important este acum romanul Protectorii. Întotdeauna, cred, un scriitor iubeşte cel mai mult povestirea sau romanul la care scrie în acel moment.
scriu vizual, cinematografic
EgoPHobia: Care text scris de dumneavoastră vi se pare cel mai ecranizabil? Ați avut propuneri în acest sens?
Rodica Bretin: În general, scriu vizual, cinematografic. Fecioara de Fier ar fi foarte uşor de scenarizat, acţiunea fiind narată de patru personaje simultan. Am avut nişte propuneri, care nu s-au finalizat. Dar nu e timpul pierdut!
EgoPHobia: Star Trek sau Star Wars? Lord of the Rings sau Game of Thrones? Zombies sau vampiri?
Rodica Bretin: Star Wars, cu siguranţă. Lord of the Rings şi Game of Thrones îmi plac la fel de mult. Vampirii sunt mai interesanţi decât zombies, pot fi umanizaţi, transformaţi în personaje carismatice.
EgoPHobia: Pe care autor de SF sau fantasy cunoscut momentan în principiu doar fanilor genului ați paria că va deveni cu adevărat celebru (chiar dacă nu neapărat la nivelul lui G.R.R. Martin) în urma unui film sau serial bazat pe scrierile sale?
Rodica Bretin: Pe nici unul. Succesul, după părerea mea, se datorează în mare măsură norocului, nu neapărat calităţilor unui autor.
EgoPHobia: Cam care e raportul între ficțiune și nonficțiune în operele dumneavoastră dedicate paranormalului (fiindca aici sunt controverse, ce e real și ce completat din imaginație/speculat etc.)?
Rodica Bretin: Tocmai ca să nu existe controverse, în ECOURI DIN TENEBRE am făcut o delimitare clară, pe care am expus-o în introducere. Cealaltă carte a mea de paranormal, Poltergeist, nu are elemente de ficţiune. Nici la ECOURI DIN TENEBRE, în prima parte, conţinând numai cazuri documentate istoric, ficţiunea nu îşi are locul. Însă în partea a doua a cărţii am introdus o secţiune cu cazuri recente, unde am schimbat identităţile celor implicaţi, pentru simplul motiv că aceştia sunt încă în viaţă. Mi-am permis să speculez pe marginea cazurilor în sine, anticipând reacţiile martorilor şi protagoniştilor, tocmai pentru a oferi cititorilor nu doar nişte fapte seci, ci o întreagă poveste. Cum spunea cineva, chiar dacă lucrurile nu s-au întâmplat chiar cum le zugrăvesc eu, aşa era logic să se întâmple.
îmi plac lucrurile aşa cum sunt, cu internet, sateliţi, telefoane mobile
EgoPHobia: Reprezintă traducerile o prioritate pentru dumneavoastră? Ce experiențe ați avut până acum în acest domeniu? Cum priviți eforturile altor scriitori români de S.F./fantasy în direcția asta?
Rodica Bretin: Traducerile sunt, în primul rând, o problemă. Un scriitor bun scrie într-o anumită limbă. Ca să fie recepţionat de publicul din altă ţară, cel care îl traduce ar trebui să fie, la rândul lui, foarte bun în ceea ce face. Dar greutăţile nu trebuie să descurajeze pe nimeni…
EgoPHobia: Romanul dumneavoastră Fecioara de Fier a apărut deja în trei ediții (patru, dacă socotim și varianta publicată în serial de revista The Historian din Marea Britanie). Cât de mulțumită sunteți de receptarea lui? Plănuiți o continuare sau alte scrieri în același univers literar? Ce ne puteți spune despre o eventuală ediție electronică a sa?
Rodica Bretin: Fecioara de Fier a reprezentat o provocare pentru mine ca scriitor. Patru personaje narând acţiunea în paralel? Un experiment riscant. Mi-a reuşit însă, fiindcă romanul a fost înţeles şi apreciat de cei care contează: cititorii inteligenţi şi nonconformişti. Nu am în plan să mă reîntorc cu vreo urmare în sumbrul univers medieval. De la Inchiziţie am trecut direct la anul 2016, când se petrece acţiunea din Protectorii. Fecioara de Fier în ediţie electronică? Nu m-am gândit, dar ar fi o idee de reţinut.
EgoPHobia: Cum credeți că va fi primul contact cu o civilizație extraterestră, pașnic sau violent?
Rodica Bretin: Deloc. Sau dacă va exista, sau există deja un contact, publicul larg nu va afla niciodată.
EgoPHobia: V-ați dori să puteți trăi în altă epocă? Dacă da, când?
Rodica Bretin: Îmi plac lucrurile aşa cum sunt, cu internet, sateliţi, telefoane mobile. Dar dacă ar fi să aleg o perioadă din trecut, cred că m-aş simţi acasă în Evul Mediu, o epocă a contrastelor, terifiantă şi în acelaşi timp fascinantă.
EgoPHobia: Dacă ați putea schimba un eveniment istoric care ar fi acesta și ce ați modifica?
Rodica Bretin: Nimic. Legea informaţiei neregresive interzice, pe bună dreptate, orice intervenţie în trecut.
EgoPHobia: Ce superputere v-ați dori?
Rodica Bretin: Telekinezia. Să întind mâna şi ceaşca de cafea să vină singură la mine.
EgoPHobia: Multe dintre povestirile dumneavoastră se termină „abrupt” sau „deschis”, fiind și foarte scurte, ceea ce, inevitabil, a dus la păreri împărțite în Fandom, unii cititori sau recenzenți lăudând ideile, dar așteptând o dezvoltare mai amplă, mai puțin „pe fugă” a subiectului. Având în vedere că sunteți și romancieră, este clar că ați ales în mod conștient acest drum în proza scurtă, decizia nefiind urmarea imposibilității de a dezvolta temele. Ce i-ați răspunde unui cititor care v-ar „reproșa” direct cele de mai sus?
Rodica Bretin: Între povestire şi roman este diferenţa dintre pagina scrisă şi imagine, literatură şi film. Prozele trebuie să şocheze, să pună cititorul pe gânduri, să îi stimuleze imaginaţia, făcându-l să continue ceea ce a citit. El devine astfel un coautor, nu doar un receptor al actului artistic. Într-un roman, ca şi într-un film de lung metraj, trebuie să porţi cititorul într-o călătorie, arătându-i ce merită văzut, fără a-i solicita efortul de a contribui demiurgic la crearea lumii în care l-ai invitat.
EgoPHobia: Cam de câte ori rescrieți în medie un text până ce-i dați drumul spre public?
Rodica Bretin: Nu este vorba de o rescriere, ci de o stilizare, în care trebuie eliminat orice balast inutil de cuvinte. Citesc şi corectez un text de patru-cinci ori până când îl consider gata pentru publicare.
când citesc prefer romanele, ciclurile, să mă bucur cât mai mult de atmosferă
EgoPHobia: Preferați textele de sine stătătoare sau romanele/ciclurile de povestiri desfășurate în același univers literar? (întrebarea e atât pentru scriitoarea R.B. cât și pentru cititoarea omonimă)
Rodica Bretin: Când citesc prefer romanele, ciclurile, să mă bucur cât mai mult de atmosfera care îmi place. Când scriu… depinde. Pentru o povestire este suficientă o idee bună. Romanul este mai pretenţios, are nevoie de un mesaj general-uman, de personaje memorabile care să ţină cititorul atent, fascinat, pe nişte sute de pagini.
EgoPHobia: Lucrați după plan sau scrieți liber?
Rodica Bretin: Plan. Neapărat. Chiar dacă nu este respectat în totalitate, un plan te ajută să ai de la început o privire de ansamblu.
EgoPHobia: Aveți tabieturi când scrieți? Dar când citiți?
Rodica Bretin: Cafea, linişte, fotoliul preferat. Şi să fie pisica pe-aproape.
EgoPHobia: Preferați să citiți cărți sau e-book’uri?
Rodica Bretin: Cărţi! Plăcerea de a răsfoi o carte nu poate fi înlocuită de nimic.
EgoPHobia: Mulți autori, ca să nu spun majoritatea, evită colaborările neplătite după ce ajung la un anumit statut. Dumneavoastră colaborați gratuit cu câteva reviste literare care apar doar pe internet. Nu considerați că acest lucru ar fi o pierdere de vreme sau sub valoarea dumneavoastră?
Rodica Bretin: Statutul unui scriitor este dat de cititorii săi, nu de banii pe care îi câştigă. Să dăruieşti oamenilor ce ai mai bun şi să fii, uneori, apreciat pentru asta, este o realizare care nu poate fi cuantificată material.
EgoPHobia: Recent v-a fost anunțată o nouă carte la Editura Crux Publishing. Ce ne puteți dezvălui în legătură cu ea?
Rodica Bretin: ECOURI DIN TENEBRE este ancorată în ştiinţele de frontieră, un segment al cunoaşterii uneori criticat, contestat, alteori împins în derizoriu, dar rămânând la fel de actual. La întrebarea „Există viaţă după moarte?” au încercat să răspundă, de-a lungul timpului, teologi, filosofi, istorici, oameni de ştiinţă. Ipotezele, cazuistica şi explicaţiile la care au ajuns ar putea umple mii de volume. Am încercat să le sintetizez într-o prezentare cât mai completă şi atractivă. În ansamblul ei, ECOURI DIN TENEBRE nu îşi propune să convingă cititorul despre existenţa inexplicabilului în viaţa noastră, a tuturor, ci să îi ţină treaz interesul, să îi hrănească imaginaţia.
fac tot ce îmi stă în puteri pentru ca numele şi contribuţia lui Dan Apostol să nu se piardă
EgoPHobia: Aveți planuri legate de continuarea/finalizarea muncii lui Dan Apostol și de publicarea eventualelor sale texte rămase încă inedite?
Rodica Bretin: Da, am să fac tot ce îmi stă în puteri pentru ca numele şi contribuţia lui în cultura românească să nu se piardă în uitare.
EgoPHobia: În acest moment cam câte idei de posibile povestiri respectiv romane aveți notate/salvate?
Rodica Bretin: Am în proiect un viitor roman având ca personaj central un arhanghel care trăieşte printre oameni. M-ar tenta şi un volum de nuvele a căror acţiune să se petreacă într-un oraş imaginar, cu personaje care să treacă dintr-o povestire în alta.
EgoPHobia: O întrebare pe care nu v-am adresat-o, dar la care ați dori să răspundeți.
Rodica Bretin: Care este cel mai greu, chinuitor, sublim, important lucru din lume? Pentru mine a fost, este, va fi, scrisul.
EgoPHobia: Întrebare pentru o cercetătoare a fenomenelor paranormale: ce credeți că urmează după moarte?
Rodica Bretin: Nu ştiu. Nimeni nu ştie. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri. Cred că fiecare dintre noi a avut, la un moment dat, o experienţă stranie, nu neapărat paranormală, dar greu sau imposibil de explicat. Studiind sute, poate mii de asemenea incidente, din cele mai vechi timpuri şi până în contemporaneitate, am ajuns la singura concluzie posibilă: moartea este un proces de tranziţie spre ceva… Spre ce anume? O întrebare la care, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, vom avea cu siguranţă un răspuns.