Alchemia – o revista virtuală văzută pe trei continente

de Adran Grauenfels

Acum câţiva ani am lansat o revistă bilunară care se ocupă cu literatură, arte, fotografie şi grafică, denumită ALCHEMIA. Responsabilă cu grafica este doamna Sash Segal din Canada, care în iulie ne-a surprins cu un număr special, de data aceasta fără text, doar o interesantă explozie vizuală de culoare şi forme, un regal al artei grafice pe care o exersează cu îndemânare şi deosebit meşteşug. Ochiul uman, acest senzor de o colosală precizie, o perfectă cameră de luat vederi, ne aduce în cortex percepţia luminii, a culorilor, a nuanţelor despicate în milioanele de pixeli, de fotoni, care poartă informaţia şi vibraţia mesajului transmis. Iată informaţia strunită şi canalizată între artist, undă, percepţie şi endorfina recoltată de iubitorului de frumos.

Sash Segal structurează în această revistă artişti şi arta lor într-o expoziţie virtuală de înaltă clasă. Participanţii îi sunt pe măsură.

Filomela Bucur ne surprinde, precum contele Francesco Orsini în pădurea sa din Bomarzo, cu personaje groteşti, guri deschise, dansatoare de cancan, într-o defilare scoasă dintr-un carnaval al culorii extreme şi al mişcării perpetue.

Nedi Gavriliu este fascinat de cercuri, simboluri şi heraldice cu care tapetează un spaţiu rupt de suportul său material. Forma devine esoterică, produsul unei culturi misterioase. Spiritul se detaşează şi va transforma cercul în spirală, apoi în cochilie, planul se curbează şi el în coborârea sa, curbat de gravitaţie, va deveni covor la picioarele vizitatorului.

La capitolul sculptură îl putem descoperi pe Nikolaus Kruch, artist plurivalent al modelării în cele trei medii sculpturale: ghipsul, piatra şi bronzul. Ce drum lung face artistul de la simple monezi prin basoreliefuri, cai în mişcare şi până la torsoul chinuit al unui luptător recompensat cu medalii care sugerează satiric grandoare şi nu eroismul în luptă.

Tot în spaţiul tridimensional se află Marga Grauenfels, artist ceramic. De o excepţională creativitate, artista modelează lutul într-o infinitate de forme şi texturi. O viaţă dedicată lutului modelat, apoi ars că să fie finisat cu pigmenţi, glazuri, minerale, tuf vulcanic, cenuşă. Marga cercetează şi experimentează motivele care o atrag cel mai tare: obiectul estetic, peisajul mediteranean, idolii şi legendele, animalele care o consolează. În trecut a creat bijuterii bazate pe pasta folosită în Egiptul antic. Spirit nostalgic, ea încorporează obiecte găsite, vechi instrumente casnice, într-un produs armonic şi original.

Pictura clasică, academică, ne este oferită de pictorul moldovean David Croitor. El lucreză pânză în spiritul marilor pictori peisagişti europeni, aerul este parizian, elegant, uneori irizat de un cromatismul voit ireal care oferă o adiţională dimensiune picturii. Casele ţărăneşti, interioarele sale, sunt pedant executate şi totuşi induc inovaţie în tratamentul plastic propus.

Din alt continent (Australia), influenţat de cu totul alte culturi vine Mugurel Bărbulescu. De peste un an ne încânta ochii pe net, cu desene intricate, cu labirintul liniilor curbe din care construieşte lumi aparte, mandale tribale, aborigene, desene inedite ochiului nostru neformat. Artist total, Bărbulescu foloseşte materiale găsite, textile, carton, obiecte întâmplătoare pe care le reciclează oferindu-le o nouă viaţă. Ne-a uimit cu detaliile filigranate, cu jocul contrastual între negru, roşu şi alb, culori de baza în arta tribală. Spre sfârşitul prezentării sale vom găsi două statui spectaculoase decorate cu aceleaşi motive cosmice. Un adevarat regal şi prilej de a cunoaşte un artist original, aflat într-o lume necunoscută nouă.

La celălalt capăt al spectrului vizual se află portretistica. Din mâna unui arhitect condus de precizia şi pedanteria profesiei, talentatul prieten Nahum Sternberg este poetul trupului uman. Nud sau portret, linia sa controlată, refăcută şi din nou conturată pe hârtia de desen produce ecouri tridimensionale în planul care înconjoară subiectul. De ani buni Nahum desenează şi reface, uită de desen şi revine la el, mereu nemulţumit de ceva, îl reface şi îl perfecţionează până la o puritate estetică care vine de la formă şi relaţionarea artistului cu modelul. Nahum este un adept al monocromului, al liniştei aparente cu care maschează emoţii, trăiri.

Voi încheia cu Miriam Dauber (să mă ierte ceilalți artiști pe care nu i-am pomenit aici). Deşi trăieşte în Israel, Miriam ne poartă într-un univers rupt din “La Belle Epoque” sau din Arta Nouă a secolului XX. Vom pătrunde împreună cu dânsa în sălile opulente de petrecere şi dans, în care femeile elegante îşi etalează o costumaţia de epocă alături de bărbaţi mustăcioşi angajaţi în dans, flirt sau poate personaje mondene la o şuetă, într-o aglomeraţie voită, aşezaţi pe canapele englezeşti cadrilate, sau aflaţi sub chupa, în plină desfăşurare a unui mariaj hasidic în care albul aparţine parcimonios doar miresei.

Ne bucură apariţia acestui număr special, încă o dovadă a forţei mediei electronice care se oferă unei pleiade de artişti din 3 continente. Trăim pe viu, căderea definitivă a barierelor fizice şi mentale care au frânat artele timp de secole. Fie ca pluralismul, talentul şi dragostea pentru revelaţia artistică să ne conducă cât mai departe pe acest nou drum.