hitgirl: interviu & texte

apocrife

interviu & prezentare de Marius Iulian Stancu

ceva ca o dizolvare în acid sulfuric

fără alte introduceri & timpi morţi, prima mea invitată, în cadrul jocului cu întrebări şi răspunsuri + texte, este HitGirl. nu este important “cine”, important este “ce”. cum ar zice Palahniuk – vălurile: “un văl bun e geamul fumuriu al limuzinei tale. Ediţia inedită a feţei tale. În spatele unui văl bun ai putea fi oricine. O vedetă de film. O sfântă. Un văl bun zice: N-am fost prezentaţi aşa cum se cuvine.”

1. Ce ne facem cu copiii?

Copiii sunt problema părinţilor. În sensul ăsta, cred că ar trebui să fie o formă de sinucidere lentă şi eroică, pentru părinţi, ceva ca o dizolvare în acid sulfuric. E ciudat că pe undeva firea noastră pare să spună că e firesc ca de la un moment încolo să te dizolvi lent în acid sulfuric, e o informaţie/propunere care merită analizată.

2. Tata sau mama?

Tatăl meu e un om inteligent, cu un simţ al umorului bine dezvoltat, cu un râs foarte zgomotos de care mi-a fost ruşine toată copilăria, altfel destul de tăcut şi cu schimbări bruşte de dispoziţie, cu un simţ al ridicolului foarte slab dezvoltat pentru un om inteligent, foarte emotiv (nu în sensul expansiv, ci mai degrabă înnăbuşit), destul de fricos, afon, nepretenţios la mâncare. Mama e extrem de sociabilă, comunicativă, inteligentă, cu un simţ al umorului înclinat spre grotesc şi ironie, pudică (într-un fel foarte natural pudică, nu mimoză cu figuri), superficială în multe privinţe, cu o bună intuiţie, aproape deloc analitică, puţin snoabă, cu o foarte bună ureche muzicală, curioasă din fire. Disjuncţia ‘tata sau mama’ este logic absurdă, atâta timp cât eu sunt rezultatul conjucţiei lor.

3. Din viitor sau din trecut?

‘Patria vietii e numai prezentul’ a zis Eminescu :). Trecutul, atât personal cât şi universal, îmi inspiră preponderent jenă/ruşine. Viitorul – frică/blocaj.

4. De la cap sau de la inimă?

În ordinea putrefacţiei organelor, creierul e pe poziţia a patra, iar inima imediat după, poziţia a cincea. Cele mai rezistente sunt prostata şi uterul virgin (uterul gravidelor putrezeşte rapid şi are loc expulzarea fătului post-mortem).

5. Fete sau băieţi?

Încerc să-mi închipui distincţia ca irelevantă, deşi bineînţeles ea e foarte relevantă în multe privinţe, dar poate în unele privinţe chiar nu e, aşa că încerc să-mi închipui că doar acele privinţe sunt frumoase şi importante.

6. Începutul sau sfârşitul?

“Este mai uşor sa rezişti de la început decât să te împotriveşti la sfârşit.”

Globule albe

un efort

şi totul se dizolvă

în calea noastră

zidurile se desfac

mă tot întreba dacă nu vreau să urc

nu ştiam ce să răspund

eram într-o excursie

locul era plin de zombi

o dezordine controlată

dacă aveţi arme folosiţi-le

nu e vina nimănui

locul e plin de zombi

dacă aveţi arme folosiţi-le.

#

un răsărit de soare

cu totul şi cu totul spectaculos

un vălmăşag de nori împins de vântul puternic

direct în lumina mov

cerul e un dezastru de culori

m-am întors cu spatele

dar nu am rezistat mult aşa

m-am întors iar şi am privit

răsăritul în plină desfăşurare

iarăşi m-am întors şi am privit

m-am îndepărtat de fereastră

pereţii începeau să-şi schimbe culoarea.

#

eram într-o excursie, de data asta singură. plaja era pustie. până la urmă valurile atingeau malul. apa mi se strecura printre degete, îmi acoperea gleznele. am avut cândva un prieten care mă urmărea prin oraş. mă adăposteam într-o anumită scară de bloc. blocul turn de lângă magazinul mercur. chemam liftul şi mă uitam în oglindă, eram de fiecare dată atât de îmbujorată. din cauza mersului prin căldură. eram în vacanţa de vară. intram în lift. uşile se închideau automat după câteva secunde. nu mă mai săturam să mă uit în oglindă.

##

eram în oraşul plimbărilor disperate

dacă stai deoparte prea multă vreme

oamenii încep să ţi se pară o specie nouă

aveam o cămaşă cu pătrăţele

albe şi negre, ca o tablă de şah

mergeam în parcul mare, lângă groapa urşilor

şi de acolo peste lac

podul prins în corzi de oţel răsucit

oamenii nu sunt nişte automate, ştii

nişte maşini, ştii?

de acolo drumul spre cel mai apropiat cinematograf

prin aerul vălurit de căldură

nu ştii nimic

nu ştii nimic, e ca un leşin

care te duce mai departe

prin oraşul haşurat până la desfigurare

dincolo de curcubeu

unde viaţa se desface-n culori.

##

aşteaptă până mă întorc rămâi aici înţelegi

aici avem treabă

nicăieri nu te poţi mişca

mai în voie

liniile se deschid

într-o clipă liniile se deschid

şi sari înăuntru cu un entuziasm

şi în urmă punctele încep

să clipească

mişcările se topesc

înainte să ajungă la capăt

punctele clipesc se apropie

unul de altul

se lipesc

se stinge lumina

nu lăsa pe nimeni înţelegi

locul e plin de zombi

nu lăsa pe nimeni să scape.

###

Al’qanun fi al’tibb

ce este atât de sfâşietor în legătură cu dragostea?

cum e posibil să te îndrăgosteşti?

şi după aceea să nu mai iubeşti?

şi apoi să te îndrăgosteşti iarăşi, dar de altcineva?

e ceva normal?

dar starea asta de-acum e normală?

e o depresie cauzată de sfârşitul întârziat al copilăriei?

sau o stare trecătoare, o indispoziţie de început de toamnă?

există cauze biologice?

somnul poate fi un remediu?

este o oboseală a cărnii?

este carnea făcută din celule?

sunt celulele făcute din atomi?

atomii din cuarci? au cuarcii spin?

cuarcii sunt materie? ce înseamnă materie?

există şi antimaterie?

unde se află antimateria? la ce e bună?

tot ce există are un rost?

care e rostul muştelor?

să bâzâie-n cameră, să te scoată din minţi?

rostul muştelor e să purifice aerul? stârnind nişte microcurenţi?

prin mişcarea aripilor lor, muştele detensionează atmosfera?

atmosfera e făcută din atomi?

atomii sunt făcuţi din cuarci?

muştele sunt făcute din atomi?

dacă somnul ar fi o soluţie, atunci de ce nu dorm?

nu e normal să cauţi o soluţie? şi dacă o găseşti, să o aplici?

instinctul de conservare funcţionează cu intermitenţe?

somnul e o formă de conservare?

instinctul de conservare e un mecanism de evitare a pericolelor?

starea asta de acum e periculoasă?

de unde vine ea?

din creier?

creierul e făcut din celule?

de unde vine instinctul de conservare?

din creier?

de unde vine starea asta care ar putea fi periculoasă?

din creier?

celulele creierului sunt făcute din atomi, atomii din cuarci, cu spin?

spin-ul e un fel de vibraţie?

de ce vibrează?

va trece starea asta vreodată?

sau depresia asta cauzată de sfârşitul întârziat al copilăriei?

ce va rămâne în urma ei?

vine altă stare să o înlocuiască?

e un gol care trebuie mereu umplut? e o chestie biologică?

celulele au un timp de viaţă limitat?

Cerul era plin de aer se lumina

cerul era plin de aer se lumina

şi se însera, se lumina iarăşi parcă

abia terminaseră de asfaltat unde faci dreapta şi drumul

coboară

apoi trebuia mers puţin mai jos, aproape de baza pantei, unde sunt gardurile stricate

faci stânga, sunt nişte depozite, un atelier

în plină lapoviţă

axul e deplasat, trebuie încălzit rotorul

şi date două puncte de sudură

cerul era plin de aer aerul plin de

uleiuri volatile

şi vreme nefavorabilă

în fiecare gram de aer

în fine a zis e gata, am vrut să-l apuc să-l duc la maşină

nu m-am gândit că e atât de fierbinte

şi l-am scăpat din mână

geamurile erau acoperite cu un strat gros de praf

cineva desenase cu degetul

tot felul de simboluri

zice vi-l duc eu la maşină

fiindcă are mănuşi, nu-l frige

întreb cât mă costă, ei, cât costă, se strâmbă el

iese în ploaie, trebuie să-i deschid portbagajul

toată dezordinea asta

fierăraiele împrăştiate peste tot

maşinării care arată periculos

nu ştii care funcţionează şi care nu

până nu le porneşte unul dintre ei

toate par demult ieşite din uz

şi cu toate astea

unele funcţionează

zgomotul e asurzitor

strigă la mine de-afară, arată spre maşină

ploaia se transformă în lapoviţă

lapoviţa iarăşi în ploaie

aer maro

şi întreb mai mult ca să mă alint

astea

se pot bobina aşa, la nesfârşit

da, zice

trânteşte portbagajul şi se întoarce înăuntru

zgomotul se strecoară-n fâşii prin uşa deplasată din balamale

cerul încărcat coboară foarte

foarte jos.