Dedesubturi abisale
de Paul Chetreanu-Don
Din dedesubturi abisale, cadavrul s-a născut din moarte
Pământul mucegăit atrofia cu putrefacție gândurile astupate
Durerea se răsfiră prin toate rețelele existențiale ramificate
Chinuitor se străbătea călătoria efemeră a omenirii
În care ochii se sufocau de cușca neclintită a finitudinii,
Timpul dispersându-și scurgerea interminabilă a inconcretitudinii.
El se metamorfoza într-o gheară otrăvitoare a sufletului.
Goliciunea emoțională întinzându-se până pe culmile nihilului,
Pustietatea interioară devenind o stare a normalului.
Omul își pierdea constructul ființei, izolându-se afectiv,
Și-n solitudine, abisul sterp devenea un antidepresiv
Ca o insula înconjurată de tot golul și adâncul fictiv.
Imaginația se zbătea în convulsii prin scrisul rigid
Unde strofele și rimele zăceau obosite ca un creator frigid
Ce își distrugea opera în jocul lăuntric a sufletului algicid
Colile rămâneau albe și negre, într-o antagonie viscerală,
Unde spațiul dintre creator și creație căsca suferința nătărală
Omorând alchimia epileptică din dezgustata inima puerperală
Un leș se năștea defragmentat în interiorul meu obtuz
E liniște, sunt mort, nimic nu mai îmi pare acum confuz
Din dedesubturi abisale, nasc un avort dintr-un abuz.
[credit video: Bogdan Savu]
Nervi de primăvară
de Ștefan Bolea
țipete
claxoane
accelerație
păr despletit
isterie
mușchi
râsete cu trei tonuri mai sus
tocuri care te scrijelesc pe craniu
drujbe, percutoare, pretutindeni scări
soare obscen, tentacular
la fiecare trecere de pietoni un pluton de sperietoare te seceră cu privirea
înțeleg că toată natura tresaltă după futai și dominare
dar de ce trebuie să încolțească sămânța? de ce n-a putrezit?
vreau liniște sepulcrală, beznă și vânt — să crape pietrele de ger din aprilie până-n august