[invitat @ EgoPHobia #9/10]
întrebări de Sorin-Mihai Grad & Ştefan Bolea
1/ Ce-ai mai scris/publicat de când ai fost invitată în EgoPHobia?
În ultimul timp am scris mai ales critică literară şi m-am axat pe traduceri, fie ele literare sau nu. Pe de o parte îmi place să fiu cât de cât la zi cu ce se scrie în România, iar pe de altă parte savurez faptul că engleza îmi permite să am acces la cărţi care nu s-au tradus şi, unele, cred că nici nu se vor traduce curând la noi. Îngerii din poezia română, autorii suprarealişti şi metodologia transdisciplinară sunt cele trei câmpuri de cercetare de care sunt pasionat în prezent. Fără nici o grabă mai scriu, din când în când, poeme şi uneori citesc în public sau trimit pe la reviste. Poezia are un ritm mai lent din punctul meu de vedere. Va mai trece cel puţin un an până voi publica al doilea volum de poeme. Nu mă grăbesc.
2/ Ţi-a produs apariţia în EgoPHobia vreo neplăcere din punctul de vedere al carierei literare?
Nu ştiu cum ar fi putut să-mi provoace vreo neplăcere. Din câte ştiu eu EgoPHobia e una din revistele care reprezintă noua generaţie de scriitori şi mă bucur să mă aflu printre o parte din cei mai buni reprezentanţi ai literaturii noi.
3/ Procentual, cam cât din timpul în care munceşti e alocat literaturii proprii şi cât “facturilor & ratelor”?
Probabil că 30% din timpul pe care îl am îl dedic scrisului şi cititului. Dacă exagerez cu cititul sau scrisul am impresia că scad calitativ, aşa că îmi place să cred ca am găsit un fel de echilibru între facturi etc./ citit, scris etc. şi timpul de relaxare.
4/ Consideri că existenţa ta ar fi ratată dacă nu ai reuşi să scrii o mare operă?
Nu, nu ar fi ratată. Dar, ar fi lipsită de bucuria pe care o ai când ai ocazia să vezi că cititori rafinaţi de poezie se hrănesc cu poemul pre-gătit de tine. Am văzut câţiva poeţi contemporani, puţin mai în vârstă, care erau fericiţi să îi audă pe tineri citându-şi propriile poeme. Lectura unui poem poate să devină un ritual la finalul căruia cei receptivi pleacă mai îmbogăţiţi interior.
5/ Care e ultimul scriitor (sau ultima carte) care te-a impresionat?
Dervisul şi moartea de Mesa Selimovic e o carte pe care acum o săptămână am citit-o cu mare plăcere. Dar, nici cartea lui Fritz Riemann Astrologie şi psihoterapie nu m-a lăsat rece. Însă cea mai mare plăcere am avut-o când am reuşit să traduc câteva poeme de André Breton care urmează să fie publicate.