de Ștefan Bolea
06.05.21 (plictiseala)
plictiseala îți retează sentimentul că lucrurile sunt posibile, care e combustibilul vieții
din plictiseală lipsește abilitarea: ți se pare că nu poți să poți
poate nici măcar nu-ți dai seama de asta, dar sfera capacităților tale e profund redusă
plictiseala e un soi de crucificare în timpul zero, într-o sahara unde nu adie nicio boare
din stigmatele tale nu curge sânge, ci tot nisipul adunat în clepsidră
sentimentul că înălțimile te-au părăsit, că urmează eonul micimii, e derutant și pedepsitor
nu mai există viitor, iar prezentul nu are sens dacă nu e corelat cu acest vector, dacă nu e prezent-viitor, care te deschide
potențialitatea e apă vie: fără ea, respirația ta e sepulcrală
ai nevoie de aripi pentru a ieși din plictiseală, de minima terapie, pe care ți-o poți aplica: să-ți spui (și să te faci să crezi) că întunecimea nu va dura, că poți traversa orice abis, că nu ești tu această versiune a ta diminuată, agresată, pironită de timpul mort
nu-i datorezi plictiselii fidelitate – dacă simți pornirea de a-ți schimba starea, fă-o
acțiunea, chiar dacă își are originea în plictiseală, e o săgeată, al cărei venin are efecte tămăduitoare
arcul încordat în infern țintește nu neapărat paradisul, ci traversarea purgatoriului
(înlocuiește plictiseală cu depresie în textul de mai sus și vezi ce-ți dă)
31.07.21 (conștiința de sine)
eu este un altul și pentru că pentru foarte multă vreme n-am fost noi înșine
în copilărie, există interdicții și recompense, supraeu și id, dar prea puțin eu
conștiința de sine se naște prin derivație, prin referința la celălalt
uneori mă inspir din rudimentara oglindă pentru a sonda problema identității: mă deriv din copia mea, nu din ipoteticul sine
dacă nu sunt cel ce sunt, dacă nu există o întemeiere cvasidivină a ipseității, înseamnă că sunt cel ce nu sunt și nici măcar atât, pentru că nu sunt
pentru identitate există numai alteritate, dar alteritatea nu are o identitate în sine
celălalt nu există decât mijlocit, pentru că doar existența mea o pot demonstra trăind
dar existența mea nemijlocită nu înseamnă nimic fără (in)existența celuilalt
25.08.21 (dubla negație)
joker e ¬a și ¬¬a
pare că e un soi de ¬a și a
dacă ești ¬a și a, ești ambivalent
dar nu e atât de simplu
prin ¬a și ¬¬a, cele două negații se cumulează
de fapt, joker e ¬¬a, dubla negație negatoare, Nimicul care nu are un deficit de ființă ci un surplus de neant creator-distructiv, nu-nu-ul
logica ne arată că negațiile se autoanulează, iar psihologia că ele se adâncesc
#
Prima parte a acestui text poate fi citită aici:
http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2021/n2/a11/