Mic poem de dragoste
Te-am căutat aşa cum ai fost, nu m-am îndepărtat când mi-a fost teamă
că s-ar putea să nu mă parcurgi de la un capăt la celălalt cum trebuie,
nici măcar pe ocolite,
nici măcar pe nevăzute.
am vrut să îţi spun mai multe lucruri, dar le-am uitat pe măsură ce creşteam
în spaţiul naiv şi deschis al timpului trecut
Am crezut că te-am invitat şi pe tine,
poate nu m-am exprimat cum trebuie –
nu dorm ca să mă trezesc,
nu visez ca să uit,
nu iubesc ca să plec din mine
iubesc pentru dorul de a fi inocent
alături de cineva
Momentul cel mai vulnerabil dintre eu şi acum
ai fost tu.
Direcţii contradictorii
Să ne imaginăm împreună utopii.
M-aş crede pe cuvânt că vreau să văd
O oglindă pentru fiecare pas
al fiecărui om.
Aşa, oamenii nu s-ar mai simţi singuri,
ci ar fi însoţiţi de viitor
prin strâmtorile eului.
Dar realitatea are căi de promovare a banalităţii
care te surprind,
te răstoarnă departe
nici nu mai ţii minte că există un final.
Cum ar fi ca fiecare apăsare de călcâi pe asfaltul moale
să fie un oftat al tuturor paşilor
pe care nu o să-i faci vreodată?
Tu ai direcţia ta, dar uneori timpul
te împinge în alta.