Sticky: Cu aripi noi

de Sorin-Mihai Grad

Acum 5 ani discutam intens prin e-mail cu Ştefan Bolea, căruia i se năzărise că mai vechea noastră idee legată de o e-revistă poate fi în sfârşit valorificată cu ajutorul celor pe care-i cunoscuse recent cu prilejul concursului de poezie Prometheus 2004 şi undeva după mijlocul lui iunie 2004 mi-a răspuns că numele EgoPHobia e genial. Probabil că asta voiam să citesc, de vreme ce numărul 0 a apărut la începutul lui iulie pe un site, cam primitiv, creat de mine, iar în august EgoPHobia a debutat oficial cu o faţă nouă, datorată lui Mareş Lucian. Şi timp de peste doi ani site-ul www.egophobia.ro (la început www.egophobia.tk) a fost schimbat la fiecare număr nou, uneori puţin, alteori radical. Lucian a fost webdesignerul nostru până la #13, cu două scăpări (#5 – Dragoş, #6 – Raul Savu). Nici după lansarea #14, primul desenat de Vali Ilie, schimbările aspectului site-ului nostru odată cu apariţia unui număr nou n-au dispărut, dar au devenit minore. Până acum, când #22 vine cu cea mai radicală modificare a site-ului www.egophobia.ro. Pe lângă aspect, adaptat de Vali după o temă creată de InfoCreek, s-au schimbat multe. Am trecut de la html la php, inserarea textelor pe site a devenit o muncă de echipă, avem feed rss şi motor de căutare, se pot găsi cu un singur click textele unui autor, … Una dintre doleanţele autorilor şi cititorilor noştri era până acum lipsa de interactivitate, comunicarea dintre ei având loc eventual în privat ori prin intermediul redacţiei. Cu noul design această problemă a fost rezolvată, se poate comenta la fiecare text unde autorul nu a cerut explicit închiderea dialogului cu publicul. Deşi am fost reticent la ideea lui Vali de a trece revista pe o platformă wordpress, acum îi dau dreptate. EgoPHobia arată altfel. Mai bine.

Pe lângă design, în aceşti cinci ani s-au schimbat multe la EgoPHobia. O parte dintre cei care ni s-au alăturat, chiar de la început sau pe parcurs, spre a contribui la realizarea revistei au absolvit facultăţi, mastere sau doctorate şi, intrând în câmpul muncii, timpul liber insuficient nu le-a mai permis să se implice aici. La fel, unii dintre cei care ne-au trimis texte pentru numerele anterioare nu-şi mai pot exercita pasiunea pentru scris chiar aşa de mult ca până acum din motive asemănătoare. Mulţi dintre cei care au debutat în volum după 2000 încă n-au ajuns la a doua carte şi nu pentru că n-ar fi dorit s-o scrie sau s-o termine. Chiar dacă la începuturi pe site-ul nostru scria “revista generaţiei 2000”, nu s-a pus problema să lăsăm EgoPHobia să-i însoţească şi să se bazeze doar pe aceşti autori, mulţi de valoare şi de la care aşteptăm în continuare multe. Printre altele, am pornit, începând cu EgoPHobia #5 secţiunea “experiment” în cadrul căreia au ajuns la cititori diverse materiale interesante care nu se încadrau în celelalte secţiuni, unele iniţiate de noi, altele primite de la colaboratorii şi cititorii noştri. Pe această cale s-a format şi ni s-a alăturat şi echipa EGOtrans, care a contribuit iniţial la conceperea şi traducerea materialelor despre curentul artistic steampunk. Coordonatorul invaziei steampunk în EgoPHobia, Adrian Ioniţă, ne şi vă propune începând cu acest număr noua secţiune “short story”, dedicată prozei scurte, în cadrul căreia textele vor apărea, pe cât posibil, în mai multe limbi. Un alt experiment e romanul online “Stele verzi” pe care ni l-a propus Patrick Călinescu. Începând din 12.05.2009 puteţi citi în fiecare zi un nou capitol al acestuia. Nu s-a neglijat nici latura filosofică a revistei, unde puteţi citi probabil primele texte în limba română despre filosofia filmului şi cea a muzicii metal, iar invitatul din EgoPHobia #22 e o personalitate de prestigiu mondial a domeniului.

Pe lângă acestea, care au adus la EgoPHobia autori şi cititori din mai multe ţări, în special americani, ne bucură să constatăm că tineri autori români, dintre care probabil că acum 5 ani unii nici măcar nu-şi făceau gânduri că se vor apuca într-o zi de scris, ne trimit în continuare texte. EgoPHobia a crescut împreună cu 2000’iştii, dar încearcă să nu uite să privească spre cei care vor forma următoarele generaţii. Şi cum aceştia nu mai comunică doar prin e-mail, încercăm să ţinem şi noi pasul. Forumul EgoPHobia a fost un experiment eşuat, am renunţat demult la el, newsletter’ul EgoPHobia are din ce în ce mai mulţi abonaţi, în timp ce blogul EgoPHobia, pe care publicăm atât noutăţile noastre cât şi anunţuri culturale venite la redacţie, e din ce în ce mai citit şi încercăm să-l actualizăm cât mai des. Site-ul www.egophobia.ro beneficiază şi el de un design adus la zi, iar pentru a comunica mai bine cu cititorii şi autorii, de curând revista noastră are conturi şi pe reţelele de comunicare cele mai vizitate şi folosite. De oriunde veniţi să ne citiţi sau trimiteţi texte, sunteţi bineveniţi.

Nu închei înainte de vă reaminti că în limba română se scrie şi în republica Moldova. Două subiecte în legătură cu această temă rămân în atenţia noastră, chiar dacă n-au fost explicit tratate până acum în paginile EgoPHobia: expulzarea abuzivă din ţara noastră a scriitorului Alexandru Vakulovski (invitat în EgoPHobia #19/20) şi fraudarea alegerilor urmată de represiunea manifestaţiilor anticomuniste. Sperăm că situaţia lui A.V. se va rezolva cât mai repede şi cetăţenia română îi va fi acordată fără şicane suplimentare şi că la alegerile anticipate Moldova nu va mai vota greşit şi îi invit şi pe această cale şi pe cititorii şi scriitorii români care nu locuiesc în România spre paginile EgoPHobia.