(minDisecţii)
de iQ666
Uneori poţi concepe, porni şi coordona un proiect de unul singur, alteori e nevoie de mai mulţi. Nimic nou. La fel se întâmplă şi când e vorba de literatură. EgoPHobia a fost concepută ca un proiect comun şi majoritatea celor de la început suntem şi acum în redacţie, iar dintre cei care au ales să se retragă nici unul n-a plecat certat cu cei rămaşi. E-revista Sisif e făcută aproape de aceeaşi echipă care a pornit-o. Cel puţin de la distanţă diferitele grupări de scriitori din Iaşi, Timişoara sau Constanţa despre care s-a auzit par unite. Şi exemple de genul ăsta mai sunt, iar ce am remarcat că au în comun e că oamenii implicaţi în ele nu prea locuiesc în Bucureşti.
Se întâmplă să se asocieze şi bucureştenii, băştinaşi sau deveniţi. De obicei când pornesc o colaborare aceasta e anunţată rapid public, înainte de a i se putea prezenta şi primele rezultate, iar cei care fac parte din proiect sunt cei mai buni prieteni. Însă de obicei apare repede ceva, un obstacol, orgolii sau plictiseala şi proiectul moare, iar foştii asociaţi se bălăcăresc public. De obicei fără ca proiectul să producă vreun rezultat. Dacă există deja unul, fiecare dintre foştii prieteni şi-l revendică, deseori agresiv. Nici unul nu înţelege cum a putut fi atât de orb şi de prost pentru a-şi pierde timpul şi renumele încurcându-se cu dobitocul, nulitatea de, neseriosul, chiar vagabondul ălalalt. Nu va mai lucra niciodată cu el, nici măcar nu-l va mai saluta. Exemple găsiţi rapid dacă vă preocupă lumea literară mioritică vizibilă. Pentru că există şi scriitori din capitală nepreocupaţi de chestiuni de genul ăsta, care se limitează de obicei la a scrie şi se aude de ei în public eventual când îşi lansează câte o carte.
Revenind la ceilalţi, mai interesanţi pentru opinia publică, cine le urmăreşte traiectoriile publice remarcă destul de repede că certurile şi injuriile nu ţin prea mult. Foarte bine, aşa fac oamenii maturi, nu ţin supărări. Alaltăieri se simţeau partenerii perfecţi pentru un proiect, ieri nu se mai puteau suporta, azi beau împreună punând la cale o nouă asociere pe care o vor face publică deseară. Nici nu vor apuca să se implice prea mult în noua întreprindere pentru că mâine nu se vor suporta iar. Şi tot aşa. Noi cei de pe margine ne bucurăm de spectacol, dacă apreciem aşa ceva. Iar când vrem să citim ceva fain accesăm www.egophobia.ro.
One thought on “Prietenii literare bucureştene”