de Gabriel Nedelea
M-am gândit la frig şi la sfinţi
Şi nu este să fie unde noaptea se noapte
Iar iubita mea se crede că este o martiră.
Am trecut pe acolo şi nu erau tei
Parcă era o bancă şi poate nişte fulgi,
Însă era loc suficient şi timpul
Se ascuţea ca o voce şi îmi intra în haine.
Am să-ţi dau crezare cu timpu’,
Am strigat eu din frig,
Gândindu-mă pervers la topica unei rugăciuni,
Am să-ţi dau crezare cu timpul.
Unde noaptea