Omul fără penis

„Asemenea cazuri sunt rar de întâlnit, dar iată că totuşi le întâlneşti…” [Gogol]

Luni dimineaţa Alex s-a trezit fără penis. I se mai întâmplase să i se micşoreze puţa de la pantalonii de piele sau de la o baie de gheaţă în munte, în aşa fel încât îi era greu s-o găsească şi să urineze, dar chiar aşa ceva? Nu era pregătit pentru un asemenea moment. S-a dus să pună de-o cafea, încercând să-şi amintească dacă îşi schimbase cumva stilul de viaţă: procedase cumva greşit, făcuse ceva radical, care să-l pregătească pentru şocul acesta? La a doua ţigară se privi mai atent în oglinda din dormitor: sub părul pubian, nici urmă de bărbăţie. Nici măcar o dungă sau o cicatrice: nimic. Într-adevăr, îşi pierduse penisul. Se îmbrăcă fără mare atenţie, după ce se rase şi se grăbi să prindă troleul care-l ducea la job. Îngândurat, citi ziarul în grabă şi ochii i se opriră pe reclama cu chiloţii lui Cristiano Ronaldo. Umflătura din reclamă îi tăie tot cheful de viaţă. La firmă, colegii nu-i dădeau prea mare atenţie şi Alex se focusă, cât putu de bine, pe activitatea sa de rutină: era operator de date. În pauza de masă, stătu, ca de obicei la o ţigară cu colegii. Era abătut dar toţi amicii îi complimentară tenul. Un cunoscut mai apropiat observă că nu se rase bine, atrăgându-i atenţia că i se mai vede puţin mustaţa. Alex îl asculta distrat. Cel mai mult îl enervau remarcile gen „ce pula mea”, expresie devenită interjecţie la fel ca „fuck” şi „damn”.

După încheierea programului, Alex se duse la librăria fiţoasă din centru, ca să facă puţin research. Nu ştia exact cum să se orienteze: îl interesa medicina, literatura sf, alchimia sau teologia? Să citească oare Origene? Acolo era vorba de un act voluntar, aici părea ceva aproape chimic, ca şi cum toată bărbăţia sa s-ar fi revărsat în interior, s-ar fi topit, ca şi cum un acid i-ar fi şters organul de reproducere de pe harta corpului. Alex nu simţea şi o schimbare psihologică pe măsura celei anatomice. Se simţea foarte macho, ca de obicei şi observa cum vânzătoarea de la librărie îi tot zâmbea viclean şi unsuros, când încerca să-l ajute cu albume de artă şi tratate de biologie. „What the fuck?” îşi spuse „bărbăţia este o stare de spirit; generalul nu stă în armata sa, ci în mintea sclipitoare care ar rivaliza cu Hannibal şi Napoleon!” Într-un album, care prezenta comparativ ereziile, găsi o pictură cu Isus în erecţie, care îl demoraliză complet. „Chiar şi tu” înghiţi Alex în sec şi părăsi librăria.

Umbrele serii împungeau cerul, când superbărbatul nostru intră în apartamentul său. Îşi pregăti o cină semipreparată. Hotărî să-şi continue cercetarea pe google, care se dovedi incredibil de generos: oameni care şi-au tăiat pensiul, oameni născuţi fără penis, transsexuali, castraţi, bărbaţi cu mai multe penisuri… Dar care este cauza? Care e principiul generator? Vagele amintiri din facultatea de filozofie nu-i dădeau linişte. Sau care este scopul? Motivul? Pedeapsă pentru un păcat? Nu credea în vină, nici măcar în responsabilitate. „Viaţa fără penis e ca viaţa fără mine”, se gândi el, plagiind titlul unui film depresiv. „Mai putem spune oare men is who we are? Mai există viaţă după penis?”

Se privea în oglindă obsesiv, gândindu-se ce să înţeleagă din această farsă a destinului. „Trebuie să învăţ să fiu mai tolerant cu femeile, să nu mai fiu aşa de misogin? Să-i respect mai mult pe homosexualii pasivi, care ejaculează şi când sunt posedaţi? Trebuie să mă împrietenesc cu anusul meu? Nici bărbat, nici femeie, nici măcar androgin nu sunt… Un fel de al patrulea sex.” Fu surprins să afle că google ştia de foarte multă vreme de acest concept şi nici măcar el nu se potrivea. „Ce să fac ca să-mi primesc din nou falusul? Să mă rog oare? Nu sunt dispus, nu e onorabil.” Îşi privea pauza, teritoriul vid de sub părul pubian, care cu o francheţe a inevitabilului, cu necesitatea tăioasă a sorţii, îi spunea că nu-şi va recăpăta pula niciodată. Paradoxal, grijile şi conştiinţa absenţei se tranchilizară spre noapte şi Alex hotărî să se uite la un film porno înainte de culcare. Trebuia să adoarmă în curând, mâine era zi de lucru. Alese Rocco şi transexualii: Rocco era idealul său de bărbat, carismatic ca un mafiot în vacanţă şi ferm, ca prietenul pe care îl suni după un accident. „Am nevoie de puţină murdărie să mă excit în seara asta!” Cu toate că filmul îi oferea din plin motive de juisare şi creierul său nevrozat aştepta un motiv să se defuleze, nu avea cu ce să practice onania. Trupul său era ca un televizor fără telecomandă sau ca un computer fără monitor. Putea să ejaculeze nişte lacrimi maxim, care-i tăiară tot cheful. Şi pentru că mila de sine îl acapara din nou, se duse la culcare după ce se spălă pe dinţi. A doua zi nu se mai trezi deloc.