Lumi literare mioritice

(minDisecţii)

de iQ666

Citind, am remarcat cel puţin trei lumi literare care coexistă pe coclaurile mioritice. Uneori ele se intersectează, dar nu destul de des ca să se contopească. O fi mai bine aşa?

Prima îi are ca principali exponenţi pe scriitorii de care au auzit şi cei neinteresaţi de literatură, iar în afară de ei
îi cuprinde şi pe alţii care n-au făcut pasul spre celebritate, dar au beneficiat de încrederea criticii şi a colegilor de branşă. Au peste o jumătate de secol la bord, unii chiar de scris, şi nu puţini îi consideră ca formând adevărata lume literară, chiar dacă puţini dintre ei mai produc literatură, iar multora dintre cei încă activi talentul le-a cam apus sau măcar le joacă feste.

A doua i-ar conţine pe cei care după unii ar fi încă aspiranţi la statutul de scriitor, rezervat celor pomeniţi mai sus, după alţii ar fi scriitorii momentului, însă din diverse motive cum ar fi lipsa interesului publicului pentru literatura autohtonă contemporană nu au parte de gloria pe care ar merita-o. Cu timpul destui vor ajunge la ea, dacă rămân consecvenţi, păcat că va fi cam târziu, poate cam prea târziu pentru unii din ei. Revolta lor împotriva anchilozării în care se scaldă prima lume literară nu e ceva ce n-ar avea rost, însă mai câştigaţi rămân şi vor fi cei care se concentrează la propria literatură.

Şi am mai identificat o categorie de concetăţeni care ni se ocupă cu scrisul. Cuprinde ipochimeni de toate vârstele, ale căror unice ocupaţii par a fi linguşirea celor din primele două lumi şi producerea de maculatură. Cum poate cineva scrie trei-patru cărţi anual? Întrebaţi-i pe aceştia. Dacă revistele şi editurile primelor două lumi uneori se confundă, cele centrate pe prima îi bagă în seamă şi pe cei dintr-a doua, iar cele dedicate acesteia sunt onorate când reprezentanţi ai celei dintâi le aleg pentru a-şi publica sau populariza creaţiile, locuitorii celei din urmă au propriile mijloace de propagandă. Că acestea nu pot fi lecturate fără greaţă de nici o persoană care a citit din pasiune măcar o carte la viaţa ei şi că nu se citesc nici măcar între ei nu-i interesează, ei continuă să scrie şi să se publice. Păcat de resursele irosite cu aceste preocupări ale acestor veleitari, dar vorba cuiva, decât să împuşte oameni pe străzi mai bine scriu.