Romanul meu este o carte dură care se adresează spiritului tânăr

[interviu cu Lucian Mareș, autorul romanului Jurnalul Răului, Herg Benet Publishers, 2011]


1. Ai mai publicat cărţi şi la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine şi te-a determinat să cauţi o alta?

Nu am mai publicat. În primul rând, ca autor necunoscut, o publicare trebuie s-o faci pe banii tăi, în tiraj mic. Mai apoi, este problema cu distribuţia, şi cu siguranţă un autor nu vrea să-şi prindă urechile în aşa ceva; iar dacă n-o face, riscă să rămână cu cărţile în dulap. Am învăţat din experienţa altor autori, de asta nu m-am interesat activ de o publicare.

2. Cum ai ajuns să publici la HBP? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

M-au abordat ei. Lucrarea este pe net de ceva ani buni, şi a fost accesibilă tuturor. În final au apărut cei interesaţi de o publicare, lucru ce mă motivează, deoarece lucrarea s-a promovat singură.

3. Eşti mulţumit de cum ţi-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie şi tipar etc.) şi de cum arată aceasta?

Mă voi ocupa eu de aspectele astea, deoarece am mai făcut cărţi, grafică, design. În final va ieşi totul ok.


[Mareş Lucian]

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii HBP sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ţi-ar propune aşa ceva?

Da. E mai comod.

5. Eşti dispus să participi/colaborezi la activităţile promoţionale organizate de editură pentru a-ţi populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariţii la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activităţi şi pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Da, o lansare trebuie făcută. În rest, apariţii radio/tv, am rezerve. Depinde de impactul cărţii, şi de reacţiile cititorilor; dar vom şti ce e de făcut de se ve ajunge până acolo. Am participat doar la târguri de carte, lucrând la diverse edituri.

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ți-ai trimis singur undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Nu cred în concursurile literare. În consecinţă, aş lăsa asta în sarcina editurii.

7. Aceleaşi întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ţi se vândă cărţile sau să fie bine receptate de critică?

Am o părere proastă despre critici. Din cauza unei oarecare erudiţii forţate, pun mai mult accent pe beletristică şi mai puţin pe mesaj. Mai apoi, toţi au o agendă, fie că-s conştienţi de asta sau nu. Sunt condiţionaţi să aibă un anumit set de păreri. Părerile lor sunt în general similare, iar critica e direct proporţională cu renumele autorului. În ce priveşte lucrarea, sunt sceptic. Este o lucrare dură, şi se adresează spiritului tânăr. Un „vechi” critic n-ar înţelege mare lucru, în consecinţă se va lega de o serie de aspecte, începând de la exprimarea simplă şi brută, şi terminând cu „mesajul anti-social pe care eu îl promovez”.
Sunt sceptic şi în ce priveşte vânzările. Lumea nu mai alocă timp cititului, în consecinţă vor investi mai puţin în cărţi. Vreau doar ca cei ce citesc cartea să rămână cu o impresie puternică; dar acest lucru e oarecum garantat de lucrare.

Romanul meu este o carte dură care se adresează spiritului tânăr

One thought on “Romanul meu este o carte dură care se adresează spiritului tânăr

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top