M-am decis să mă fac guru

de Răzvan T. Coloja

Dacă te gândești bine, există mult mai multe beneficii în a fi guru decât în a fi – să zicem – un biet preot. Până și predicatorul TV are putere mai puțină decât un guru. Așa că m-am decis că vreau să devin guru. Să îmi fac eu un trib mic de cretini care să mă venereze ca pe un demizeu.
Băi și ce guru mișto aș fi…
Le-aș da teste de-astea de verificare a credinței, chestii atât de absurde încât să nici nu se gândească de două ori înainte să le ducă la îndeplinire.

”Trage-ți ciorapii pe cap și sari în lac. Acum înoată.” Sau ”ia de-aci un pumn de cenușă și șterge-te pe cur în timp ce-mi cânți.” Teste astea au scopul de a filtra necredincioșii, pentru că în clipa în care unul prinde curaj și mă întreabă ”dar maestre, ce rost au toate acestea?” să pot da ochii peste cap, să deschid gura și să scot un sunet de-ăla de 554 decibeli, un fel de murmur sinistru prin care să anunț că urmează să comunic cu divinitatea. Și-aș vorbi în limbi și aș spune pe glas grav și tremurat o chestie de-aia fadă de prostit pe cei slabi de înger.
”Până și firul de iarbă se îndoaie în vânt”
Sau ”Scopul pietrei este să aștepte liniștită.”
Ceva ce să sune atât de poetic și de deep încât toți să dea din cap aprobator ca și cum au fi înțeles ce am vrut să zic. Și atunci, ăla bou de a avut tupeu să-l ia la rost pe maestru, ar tăcea chitic și ar pleca fruncea și și-ar trage un ciorap pe cap.
Absolut normal că le-aș spune că materialul e doar o piedică în transcendența sufeltului spre planeta Omicron-Zeta-X, sau ceva lăbărie de-asta care i-ar face să-mi dea mie toți banii pe care-i mai au în cont. Și mi-aș lua o vilă undeva pe o insulă exotică, completă cu pașaport și nume cu rezonanță iberică, gata să mă aștepte în ziua în care ăștia și-ar ascuți furcile pentru că și-au dat seama de anumite chestii.
Și mi-aș lua un animal. Ceva exotic de genul varanului ori o broască râioasă de Amazon, și le-aș spune că e acolo ca să ne mențină legătura cu natura. Sau ceva de genul. Că aș arăta așa, impozant, stând pe tronul aurit și mângâind varanul, în timp ce o fătucă de 19 ani mi-ar povesti cum prin vis veneam la ea sub forma unei bile albastre de foc. I-aș spune că bila de foc e suma tuturor păcatelor ei și aș trimite-o să facă penitență săpându-mi grădina.
Serios că mi-ar plăcea să fiu guru. Când ești lider religios poți să faci aproape orice că ieși basma curată. I-aș ține cumva în șah pe adepți fiind imprevizibil. De exemplu, în timpul rugăciunii de dimineață, aș cădea brusc în genunchi și aș da capul pe spate cu ochii bulbucați la tava. Și-aș rămâne așa. Toată lumea ar crede că intru în transă sau al căcat de genul ăsta la care sar cu mintea credincioșii. Băi, și aș sta așa vreo două ore, până m-ar durea ceafa din cauza poziției, apoi aș reveni la ceea ce făceam înainte și aș încerca să par mirat că s-a scurs atâta timp când pentru mine totul a fost o clipă. Băi – și cum m-ar enerva careva că e cretinoid și numai nu vrea el să-mi transcrie mașina ori casa ori primul născut pe numele meu, cum aș da capul peste cap și aș bulbuca ochii și după jumătate de oră i-aș spune ceva mistic de genul ”te-am văzut în viitor, erai în purgatoriu că ești păcătos fă!”. Și pac – mașină, casă, nou-născut.
I-aș îmbrăca pe toți în ceva absolut ridicol. Togă roz și pantofi de damă sau ceva porcărie de-asta absurdă pe care ei n-o înțeleg. pentru că toate cultele au togă albă, noi vom avea roz și cu buline albastre și cu șnur peste nas. Unu – să vadă că suntem speciali, doi – să fie convinși că toate bulinele alea au un rost anume dar să fie prea temători să întrebe.
Ah – și m-aș enerva din senin. Aș sta eu așa pe tron și i-așprivi de sus cum se închină, și dintr-o dată aș lua varanul de coadă și aș pocni vreo doi de-ăștia care se închină mai cu stil. Dar nu le-aș spune de ce, i-aș lăsa să se întrebe.
Și orgii – neapărat orgii.
Scopul principal ar fi să le fut în așa hal concepția despre lume încât să nu poată nici să respire fără să le dau eu voie. De exemplu, i-aș invita pe toți la masă, fructe, legume, chestii naturiste, apoi aș trânti pe masă un delfin copt și aș începe să tai din el. Să se oprească toți în pula mea cu ochii mari și să vrea să mă întrebe ”cum de carne” și ”de ce delfin”. Normal că le-aș spune ceva de genul că delfinul e defapt divin și acum transcendentalizăm noi mâncând carne cum că e divin totul și că să nu mai pună întrebări cretine că le fut un varan peste bot. Și ar tăcea toți și ar mânca delfin. Pentru că-s boi.
Iar zi de zi le-aș cita dintr-o carte sfântă, care defapt ar fi doar un caiet de desen cu foi albe. Dar aș recita chestii din el ca și cum EU VĂD acolo ceva ce trebuie împărtășit neapărat. Asta ca să nu se trezească într-o zi un cretinel că și el poate recita la fel de frumos ca mine și că vrea să-mi ia locul, iar eu aș râde și i-aș da cartea. Nah – citește în pula mea.
Și până nu uit – le-aș da nume de-alea absolut stupide. ”Coada florii” sau ”Ochi de înger” sau ”Mjenbutul”. Ceva care ar suna exotico-hippie, că la astea pun botul ăia cu IQ mic.
Se înțelege de la sine că ar trebui să mă venereze ca și cum aș fi al doilea mesia, și că în drum spre tron ar trebui să calc numai peste petale proaspete de trandafir. Și aș face gesturi de-astea de mărinimie ieftină, cum că m-aș opri din mers și aș mângâia tandru pe cap câte o fătucă de-asta de aruncă flori și i-aș spune ceva deep de genul ”sunt praful de sub tălpile tale”. Orice i-ar putea face pe restul să se gândească ”ete băi ce umil e ăsta”. Că și Iisus făcea căcaturi de-astea gratuite și lui i-a mers.
Mi-aș schimba numele. Mă va chema Panahuanuahuatumanunatuhk. Să fie greu de reținut, că atunci găsesc ei o modalitate să mi se adreseze. De preferință cu ”El” sau ”Lumina ta” ori ”Mărinimia Ta”. Pentru că – se vor gândi ei – mai bine îmi spun ”Sadhu Mahdi” decât să se bâlbâie cu Panahuuanu.. Pana.. Pahunamunanutatu… Pa…
Pe ăia mai fanatici i-aș lăsa să-mi spele varanul. Dar așa, cu apă cu margarete și parfum și chestii de-astea care te duc cu gândul spre puritate. Ca să vadă ceilalți exact unde le e locul, pentru că dacă ăia mai dedicați spală ditamai dihania puturoasă și se cred privilegiați, atunci ei – restul – sunt undeva la capătul lanțului trofic. Prin asociere, eu, adică guru, e undeva la celălalt capăt al aceluiași spectru.
I-aș pune să-mi facă statui. Să lucreze ca boii vreo trei luni să mă sculpteze în marmură în mărime naturală, după care aș veni cu un ciocan și aș fute tot-tot-tot ca să le dau lecția despre cum răbdarea e totul iar restul e peren.
Serios – oricine poate fi guru. Tot ce trebuie să-i pui să facă este să se abțină cinci luni de la futut, după care să le spui că diseară e noaptea de comuniune cu planeta cutare și că au voie să se fută între ei ca iepurii. Dă-le șansa să se bucure și ei, că dacă-i ții în smerenie continuă te trezești că se răscoală sau pula mea. Umple-i cu pilde ieftine, lasă-i să te adoreze ca niște oi ce sunt, iar restul vine de la sine. Și poartă-te ca și cum ai ști ce zici când le murmuri că ”infinitul cosmic este calea spre astral”. Folosește cuvinte precum ”înălțare” sau ”sânge” sau ”copil”, orice e ușor accesibil din spatele cutiei craniene groase. Majoritatea oamenilor pun botul la chestii de-astea dacă le vorbești despre mistică și stele și vid și suflet și cum vor ajunge ei mai sus decât ăia care nu cred.
Și cum s-a răsări unul mai strălucit care mi-ar pune întrebări la care nu pot da un răspuns concret, pac – ochii peste cap, gura deschisă, zumzet de-ăla de mașină de spălat. Și-i trece, că restul vor fi prea preocupați să afle cu cine am stat la cafea în Rai.
Aș fi un guru grozav…