Ideea despre care trebuie neapărat să scriu

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

Nu mi-a venit ieri. Nici nu prea avea cum, dimineață nu mi-am amintit nimic din ce-am visat peste noapte, igiena matinală, micul dejun și drumul spre serviciu și-au urmat automatismele de zi cu zi cerându-mi suficientă atenție ca să nu-mi pot lăsa gândurile să bântuie, la facultate am sărit peste masa de prânz, dar problemele cu care m-am înhăitat nu s-au lăsat impresionate nici măcar de acest sacrificiu, ba mi-au dat și niște speranțe false care m-au făcut să pornesc spre casă mai târziu de obicei, pe drum tot ce mi-au inspirat condițiile atmosferice și partenerii de trafic au fost idei deloc potrivite unei reviste culturale, am mai trecut pe la un magazin unde preocuparea mea de bază a fost să dibuiesc unde se ascundea un produs teoretic existent, dar de negăsit, ajuns acasă am avut de reparat, aranjat, discutat, curățat, răspuns și încă vreo două treburi urmate de ritualul presomnic și de prăbușirea pe pernă.
 

Nu mi-a venit nici azi, pretextele fiind asemănătoare celor deja menționate. Nu-mi va veni nici mâine, din motive cam la fel. Și zilele trec. Le scriu celorlalți să nu uite de termenul limită pentru a-și trimite textele și mă amuz c-aș putea să-mi trimit și mie o astfel de atenționare de pe adresa e-revistei, poate c-aș lua-o în serios și aș scrie textul ăla. Chiar și fără vreo idee despre care trebuie neapărat să scriu, improvizez eu ceva. Poate pe vreo temă care zace printre notițele mele de cine știe când așteptându-și pașnică rândul la ochii tăi, sau poate reciclez o idee deja folosită în altă parte, dezvoltând-o în altă direcție. Aș putea și să trântesc o replică la contribuția vreunui coleg din acest număr, amicală sau chiar dură, să se vadă că susținem pluralismul de opinii. Pentru asta nici nu mi-ar trebui vreo idee, doar de un punct de vedere cât de cât diferit de al său.
 

Și totuși nu fac nimic din toate astea. Ideea despre care trebuie neapărat să scriu o să vină. Dar când, nu știu.