Acum era sătul şi, într-un fel, avea impresia că se împăcase cu trupul său. Sau, cel puţin, că ajunseră la un acord tacit. Un fel de remiză pe jumătate organică, pe jumătate imaterială se instală exact între el şi corpul său dominându-i pe ambii cu aceeaşi egalitate superioară a înţelegerii. Râgâi ghiftuit şi oftă resemnat când îşi dădu seama că doar atâta îi poate oferi realitatea în care propriul său corp s-a vârât. Ca într-o temniţă, vru să completeze, dar nu îşi mai termină gândul şi se ridică de la masă sătul până în interiorul cercului vertebral.
(va urma)
Stele verzi 7