Ca toate, ca vântul, ca nimic
de Bianca Bândilă Vântul șuieră a moarte. Clopotele satelor bat. În cameră, patru pereți, o fereastră și o ușă țin vântul departe. Lumânarea de pe noptieră e la sfârșit, un licăr într-un maldăr de ceară. Pe pat stă un domn, un marinar, un el. Barba lungă, plină de păduchi, îi ține loc de pernă. Hainele-i […]