Raluca Leontina Neagu

cârtița   sălbăticia trestiei mă întristează sub conducte groase de mâl se strecoară pușcăriașii invizibili ai orașului iar eu dragostea mea tot aduc deasupra cât mai mult pământ asta am învățat să fac de prima dată când am rămas în mijlocul tuturor străzilor cu parfum de bărbat iubit și neapărat uitat