Savu Popa

Poemul tatălui 1. Ne vorbeai de lumea asta. Să nu plecăm prea departe. Eu îmi Imaginez lumea ca pe toate poemele scrise până acum. Toate. De la început. Şi până acum. Se scrie un poem, se mai naşte cineva. Pentru că se mai scrie, se mai naşte cineva. Şi lumea asta, am înţeles nu demult, […]

Respiraţiile noastre erau aceleaşi în fiecare zi   Erau zile în care ne simţeam mai tineri, Părăseam librăriile cu un acut gust al nesiguranţei, După ce citeam tot mai multe versuri Pe care nu le înţelegeam.