Svetlana Corobceanu

poeme de Svetlana Corobceanu

Maşina morţii   am ajuns s-o vedem şi pe asta   oamenii – nişte piuliţie mâinele lor – căngi agăţându-se de viaţă ochii – găuri prin care te extinzi ulei pe suprafaţa unui motor

Scroll to top