Şi romanul online din ce se poate naşte ca să se nască odată şi în plenitudinea sa concretă?
Din teoria ce i-a fost dedicată?
Din construcţiile intelectuale ce l-au intuit pentru prima dată şi care, înainte de toţi, l-au dorit şi i-au pregătit existenţa palpabilă şi literară în lume?
Nu.
Romanul online nu se poate naşte decât din propria lui sinucidere.
Atenţie, însă: sinuciderea romanului online este tot atât de specială ca şi el. Aşadar, romanul online nu se naşte dintr-o sinucidere înfăptuită, care, pe de o parte, l-ar împiedica cu desăvârşire să se mai nască, şi care, pe de altă parte, l-ar priva complet de toate contradicţiile şi paradoxurile sale fondatoare în virtutea cărora este el, cu adevărat, roman online.
Atunci, dacă nu se poate naşte dintr-o sinucidere înfăptuită, se poate naşte, logic paralel cu ea, dintr-o sinucidere neînfăptuită, însă şi ea la fel de specială ca şi romanul online pe care îl naşte.
Sinuciderea neînfăptuită a romanului online, tipul de sinucidere din care el se naşte, este deci o sinucidere în permanenţă amânată: un fel de différance suicidală, din a cărei amânare constantă se naşte, întâi, dorinţa romanului să se nască online, şi, apoi, însuşi romanul online ca roman online.