libris.ro

Interviu cu Radu Ursoiu [Flesh Rodeo]

de Sorin-Mihai Grad

 

EgoPHobia: Te inspiră literatura, în special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?

 

Radu Ursoiu: Literatura contează enorm. Mai mult decât subiectele, cititul mă ajută să găsesc cuvinte pe care nu le-aș folosi în mod uzual, cuvinte ce ajung mai târziu în versuri.

 

 

EgoPHobia: În afară de versurile pentru trupă scrii poezie?

 

Radu Ursoiu: Am scris versuri în română pentru posibile piese, un probabil side-project cândva.

 

Diavolul pășește pe Magheru

ziua în amiaza mare

cu bâte lungi sădește flori

în capete pătrate

 

 

EgoPHobia: Care consideri că e cel mai bun text (respectiv vers) al tău?

 

Radu Ursoiu: Sunt mulțumit de strofa de la începutul primei piese, care dă și numele albumului nostru, Tellurium-128.

 

My body’s a vessel of turmoil and fear

it shakes to the thought that I will disappear

with marks of depression, with celluloid hurt

I’ve buried my body deep into the dirt

 

EgoPHobia: Ați avut sau aveți în plan să faceți și o piesă total altfel (country, black metal, industrial,…) decât cântați de obicei?

 

Radu Ursoiu: Când ne încălzim la sala de repetiții cântăm un fel de psihedelic-progresiv-dement și e posibil să avem cândva în viitor o melodie-mantră de 30 de minute. Country – dacă Alex pleacă din țară, black metal – cu Andrei și Adi la voce, industrial – când Cioghy va vrea să bată 4/4.

 

 

EgoPHobia: Ai scris/scrie versuri pentru alte trupe dacă ai fi solicitat?

 

Radu Ursoiu: Am fost solicitat de prieteni, dar nu s-a materializat nimic. Au fost cuvinte goale. Fără conținut. 🙂

 

 

EgoPHobia: Care trupă rock are cele mai poetice versuri după părerea ta?

 

Radu Ursoiu: Am crescut cu versurile soliștilor de la Marillion. Fish mi se pare un fel de visceral-bombastic în timp ce Steve Hogarth curat-sentimental. Două mostre preferate mai jos:

 

You’re just another coffin on its way down the emerald aisle

When your children’s stony glances mourn your death in a terrorist’s smile

The bomber’s arm placing fiery gifts on the supermarket shelves

Alley sings with shrapnel detonate a temporary hell (Fish-Marillion-Forgotten Sons, 1983)

 

I will scream in your ear as you’re passing by

I will wrap my arms around you

You won’t hear, you won’t feel me

I will walk stride for stride with you I will try to help

When you stumble, you will stumble through me. (Steve Hogarth-Marillion-The Invisible Man, 2004)

 

 

 

EgoPHobia: Când textul unei piese nu se lasă finalizat îl lași să dospească oricât are nevoie sau îl forțezi și ulterior retușezi în concerte? Ați abandonat piese cărora nu le-ați găsit versuri potrivite?

 

Radu Ursoiu: Când lucrez la textul unei piese noi, obișnuiesc să arunc cuvinte care apoi se metamorfozează în versuri, teme, mesaje. De cele mai multe ori ideile îmi vin când merg pe jos prin București, mai ales pentru că nu ascult muzică la căști, ci îmi fac propriul soundtrack. Nu sunt niciodată mulțumit sută la sută de versuri, chiar și în timp ce înregistram albumul am schimbat câte ceva, lucruri mici, dar importante pentru mine.

În concerte se întâmplă să încurc cuvintele, să inversez strofe, practic nu pot să retușez versuri atunci și prefer să merg pe teritoriul deja bătătorit la repetiții.

Nu cred că noi am abadonat vreo piesă, mai degrabă am lăsat câteva în suspensie (sau în purgatoriu), nu neapărat din cauza versurilor sau a muzicii, ci mai degrabă a faptului că ne-am mai schimbat între timp. A fost și momentul când Teo (primul nostru basist) a plecat și odată cu venirea lui Adi am început să repetăm doar piesele pentru album, astfel că am lăsat câteva compoziții mai vechi pe dinafară. Sper să ne întoarcem la ele la un moment dat într-un fel sau altul.

 

 

EgoPHobia: Ce muzici asculți? Contează pentru tine și textele sau muzica e decisivă? Dacă îți sunt importante și versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, cărți,…?

 

Radu Ursoiu: În acest moment în playlist am Valerinne-Arborescent, The Dillinger Escape Plan-One of us is the killer, Tomahawk-Oddfellows, Nils Petter Molvaer-Baboon Moon, Fish-A Feast of Consequences și White Walls-The Escape Artist.

Prefer textele personale, satirice și cele sociale-antisistem. Au un plus cele cu un final neașteptat. Pe albumul nostru 7 din 8 texte sunt scrise la persoana întâi singular (îmi sună foarte bine „I“ în engleză). Într-o piesă îmi plac mai mult cuvintele care au o anumită rezonanță (și ușor de înțeles de un public vorbitor de altă limbă), față de versuri lungi și alambicate.

Nu sunt fan al textelor cu legende/dragoni/zâne/căpcăuni (pentru mine De veghe-n lanul de secară bate Lord of the rings). Nu-mi plac textele negândite (cele din categoria „te iubesc pe tine/mă iubești pe mine/la mare/la soare”).

 

 

EgoPHobia: Ți s-a întâmplat să te atragă din cauza textelor cântece ale unor trupe a căror muzică nu te atinge ori să eviți ceva ce-ți suna bine din cauza versurilor proaste?

 

Radu Ursoiu: Muzica primează în fața versurilor. Nu pot să ascult ceva ce nu-mi place muzical indiferent de cât de bune ar fi versurile. Și nu evit muzica din cauza versurilor mai puțin inspirate.

 

 

EgoPHobia: Dă-ne, te rugăm, câteva nume de poeți/scriitori preferați.

 

Radu Ursoiu: Jim Crace (Quarantine, Gift of Stones, The Pesthouse), Paul Auster (In the Country of Last Things), Ursula K leGuin (Mâna stângă a Întunericului), Margaret Atwood (Oryx and Crake), Jared Diamond (Guns, Germs & Steel) , Emil Brumaru (orice poezie)

 

 

EgoPHobia: Preferi să citești literatură contemporană sau clasică? Română sau străină?

 

Radu Ursoiu: Cu sau fără intenție sunt axat pe câștigători/nominalizați la Man Booker Prize sau Hugo și Nebula, deci mai mult literatură contemporană străină, în general ficțiune și sf. Citesc și autori români contemporani (îmi plac T.O. Bobe și Florian Filip), dar mai mult istorie sau filozofie. Cel mai mult, ca toată lumea, citesc junk – adică mail sau editoriale pe diverse siteuri de o calitate îndoielnică, care au un efect negativ asupra tuturor.

 

 

EgoPHobia: Ești de părere că trupele trebuie să cânte neapărat pe versurile unora dintre componenți sau n-ai nimic împotriva importurilor?

 

Radu Ursoiu: Eu cred că vocalistul ar trebui să-și scrie versurile pentru că textul este instrumentul lui. El  trebuie să-și asume mesajul din piesă pentru o prezentare veridică pe scenă și totodată să fie confortabil cu pronunția cuvintelor.

 

 

EgoPHobia: E neapărat nevoie de rime-n cântece?

 

Radu Ursoiu: E mai frumos cu rime în cântece. Nu e necesar, depinde și de linia melodică, dar de cele mai multe ori rimele închid fonetic strofele. Precum un cerc.

 
 

 
 

EgoPHobia: Când să ne așteptăm la un nou album din partea voastră?

 

Radu Ursoiu: Avem deja câteva piese care ar putea ajunge pe acest album 2, dar cred că cel mai realist este că vom intra în studioul de înregistrare în 2015. Între timp vom concerta și vom compune cât mai mult posibil, fără pauză, fără tăgadă.

 

libris.ro%20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *