libris.ro

Ceasul

de Gorun Manolescu
click here for the English version

 

Când n-are omul ce face, comite. Deşi am promis că n-o mai fac, uite c-o fac.

Când mi-ai spus „ceasul de la Universitate, ora…” sau mi-a spus altcineva nu ştiu cine sau nu mi-a spus nimeni sau mi-am spus singur am fost acolo.
De fapt mi s-a spus să intru în pasaj să mă aşez la o anumită masă şi sa privesc oglinda din faţă.
Sunt acolo la ora fixată cu cafeaua în faţă şi aştept am mai cerut un nesti sau lipton îmi fac treabă cu ţigările si chibriturile aici nu se fumează dar aerul deşi străveziu este parcă format din fragmente instantanee care se perind unul după altul fără pauze între ele într-o continuitate şi ea instantanee.

Şi aşteptarea durează deşi veniseşi te-ai aşezat la masa aceea te joci cu o şuviţa de păr care-ţi cade tot timpul umbrind o privire nu ştiu cum puţin plictisită puţin înviorată puţin absentă dar acolo mereu fără să fixezi nimic cu spatele la toţi şi la toate îndreptată în faţă oglindindu-te în tine parcă te studiezi atent este numai o părere.
Sunt impresionat de acea privire de acea şuviţa de păr mătăsos care-ţi cade mereu şi o dai reflex la o parte de pe chip de pe faţa ovală atât cât trebuie mi se pare puţin asimetrică dar ăsta este tot şarmul de care tu nu eşti conştientă.
Aici filmul s-a rupt.
Se reia.
Mi s-a spus că te voi găsi acolo e altă zi la aceiaşi oră în pasaj trebuie neapărat să mă aşez la o anumită masă cu spatele la toţi şi la toate să privesc numai şi numai înainte să nu întorc capul să mă concentrez asupra ovalului feţii tale pe care ochii plictisiţi dar atenţi desenează două contururi vagi acoperite din când în când de pleoapele care clipesc rar neinteresant şi absent ce culoare au ochii tăi?
Sunt acolo privesc din nou la ceasul care indică exact ora care trebuie mi s-a părut pe drum că voi întârzia era aglomeraţie mare în staţie oră de vârf am coborât în pasaj data trecută uitasem să-mi iau o carte pe care s-o răsfoiesc în timp ce aştept acum o am în faţă nu trebuie s-o deschid eşti acolo privirea mea s-a lipit de gura ta de buzele perfect desenate pline care aşteptă au rămas puţin întredeschise ceva parcă te-a deranjat nu e decât şuviţa de păr care iar ţi-a căzut peste faţă şi o dai la o parte cu gestul reflex pe care ţi-l cunosc acum atâta de bine.
Când am plecat de acasă grăbindu-mă afară începuse să bureze mărunt data trecută era soare.
S-au deschis mai mult buzele tale.
Pe scară azi era ca de obicei semi-întuneric îi spusesem administratorului să schimbe nenorocitul de bec.
Mi s-a părut o frântură de timp că mi-ai prins privirea mea în oglinda ce-ţi stă în faţă parcă presimţind ceva o cută infimă ţi-a brăzdat faţa a fost doar o părere genele tale au tresărit imperceptibil şi totuşi o mijire un scurt interes te-a făcut să schimbi puţin poziţia capului.
Când am coborât înainte să ies am salutat din nou iar te înclini? mi-a zis madam Nina care are o garsonieră la parter deschizând uşa crezând că i-a sosit vizitatorul cam mulţi de altfel îşi acoperă cochet umerii dolofani cu şalul diafan pe care îl poartă aşa de kiki iar saluţi ficusul? fir-ar al dracului de administrator i-am zis de nu ştiu câte ori să schimbe becul ăla chior.
Nerăbdarea mea n-avea rost evident că n-am întârziat ca şi data trecută ceasul indică exact ora care trebuie când cobor în pasaj.
Privirea mea coboară puţin de sub puloverul pe gât pielea-ţi fină abia se-nfioră atunci când mai degrabă o simt decât o văd cu adevărat pentru că acum pare că m-ai observat în oglinda ce-ţi stă în faţă.
Nu, ceasul ăsta a început să mă obsedeze parcă ceva inexorabil s-ar întâmpla dacă aş depăşi timpul fixat măcar c-o secundă când cobor în grabă mă-mpiedic deşi treapta asta a pasajului ciobită o observasem bine de nu ştiu câte ori.
Încep să observ semnele abia simţite o privire uşor lascivă, o uşoare îmbujorare un început care se lasă spre sânii tari sub puloverul pe care ţi-l tragi intensificând prezenţa ta iar eu nu numai că observ toate astea dar ştiu că o şi simţi.
Am coborât încet ficusul e la locul lui becul e la fel de chior madam Nina e în uşa garsonierei în faţa intrării mă năuceşte prezenţa ta de ce n-ai venit? te-aştept de mult ceasul ăla parcă stă acolo aiurea înţepenit la aceaşi oră.

 

libris.ro%20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *