de Adrian Grauenfels
26 Ianuarie 1986. Echipa de întreţinere a reactorului nuclear no. 4 – Chernobyl a pornit o procedură de verificare importantă a echipamentului de siguranţă al centralei electrice. La numai 40 de secunde de la începerea testului aparatele au semnalizat o neobişnuită creştere a temperaturii în centrul reactorului. Au urmat 2 explozii, acoperişul de asfalt s-a aprins, dar mult mai rău , barele de grafit care moderează temperatura inimii reactorului s-au aprins şi ele. Un nor de fum plin de deşeuri radioactive a pornit-o spre Bielorusia şi Scandinavia. Din balcoanele blocurilor aşezări Pripyat, aflată la 3 km distanţă, locuitorii şi copiii lor priveau globul de foc ignorând percicolul. Ba mai mult, as-au pregătit pentru sărbătoarea de 1 Mai făcând cumpăraturi în oraş.
În câteva zile norul a acoperit majoritatea Europei. Cei trimiţi să stingă focul au simţit căldura dar nu şi radiaţia de la izotopii de cesiu, stronţiu şi plutoniu care i-au otrăvit . Rezultatele fatale au apărut după câteva zile.
Populaţia din Pripyat (circa 50.000 locuitori) a fost evacuată după 36 de ore de la catastrofă. Au fost rugaţi să ia haine şi cele necesare pentru o lipsă de numai 5 zile în care autorităţile vor aranja defecţiunea. Să lase animalele pe loc, li s-a cerut. Nimic din cele promise nu s-a întâmplat. În schimb au apărut echipe de lichidare. Buldozere enorme au dărâmat clădiri şi îngropat pământul contaminat aflat la suprafaţă. Câinii vagabonzi au fost împuşcaţi pe loc. 200 de sate din jur au fost evacuate. Surprinzător, puţine vieţi umane au fost sacrificate. Trei lucrători morţi la explozie şi alti 28 afectaţi de radiaţie care au pierit în primul an după accident. Dar efectele grave apar mult mai încet. 6.000 de copii care au consumat lapte şi alimente infectate au cancer la glanda tiroidă. 600.000 de muncitori şi locuitori ai regiunii au fost expuşi la doze de radiaţie mărită, rezultatul probabil fiind o moarte prematură.
După accident autorităţile au asamblat un sarcofag din oţel şi ciment care să acopere reactorul avariat. Cum structura s-a sfărâmat şi a început să “transpire” radiaţie, un nou “coşciug” enorm de 32.000 de tone se află în construcţie. Data estimată pentru finalizare: 2017. Guvernul Ucrainean plănuieşte să demoleze complet reactorul şi să purifice locul până în anul 2065. Oricât de ireale ar fi veştile, turiştii nu renunţă să bântuie aceste locuri sumbre. Cineva a avut idea să vândă un program turistului nuclear căruia i se oferă vizuni apocaliptice la faţa locului: spitalul jefuit în care zărim paturi de fier deformate, echipamentul ruginit din sălile de operaţie, şcoli prin care te strecori prin mormane de cărţi abandonate. În altă clădire o sală are podeaua acoperită cu măşti de gaze folosite cândva de echipele de curăţenie.
Alte măşti au fost lăsate în urmă de contrabandi şti. Întâi au venit să” miroasă “ce este de jefuit, apoi doar pentru bravură. Aventurierii beau apa râului Pripyat, sau înoată în râu, ignorând radiaţia şi iritând gardienii postaţi să-i pună pe goană. Un ” expert” în furişări, locuitor al Kievului , a mărturisit că s-a strecurat la Chernobyl de cel puţin 100 de ori. Credea că este vorba de o zonă pustie, arsă şi devastată. În schimb a găsit păduri, râuri, cai sălbateci galopând prin natura contaminată. 28 de ani după accident regiunea este populată de bizoni, lupi, lutre, iar pe acoperişurile blocurilor abandonate îşi fac cuib vulturi care cresc pui. Fauna aceasta este ameninţată, nu de radiaţia remanentă ci de braconieri înarmaţi care vânează animalele. În 2011 regiunea Chernobyl, locul celui mai grav accident nuclear, a fost declarată atracţie turistică. Absurd- dacă ne gândim cât de aproape de accidentul Fukushima din Japonia a fost luată această decizie. Chernobyl se află la 90 km de capitala Ucrainei, Kiev. În Februarie demonstraţii şi proteste au dus la instalarea unui nou guvern la Kiev. Ca urmare, Rusia a ocupat peninsula Crimeea din sudul Ucrainei. Cu toate acestea tineri din Anglia,Australia sau Austria ahtiaţi de ” turism extrem” sosesc nestingheriti la Chernobyl. În locurile sensibile au fost instalate aparate de măsurat radiaţia, calibrate în Sievert, care este o unitate de măsură derivată a sistemului internaţional, folosită în măsurarea diferitelor doze de radiaţii absorbite. Sievertul este utilizat pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic, ce rezultă prin expunerea organismelor vii la radiaţii ionizante. Turiştii japonezi, bine echipaţi apar cu contoare de radiaţie personale.
Un anume turn de răcire produce 112 microsievert pe oră, spre deliciul unora. Alţii sunt dispuşi să urce 10 etaje pe scări, până pe acoperişul caselor vandalizate. Totul a fost furat, dezmembat până şi clanţele de metal vândute la fiare vechi. De pe acoperişuri vederea e fascinantă. Oraşul, cândva un model al paradisului sovietic, dispare azi parcă absorbit de pământul negru şi vegetaţia luxuriantă.
Pentru cinici există un joc virtual numit “Umbrele Chernobylului”. Te poţi plimbă într-o lume radioactivă în care te recunoşti după umbra ta alb- albastru-fluorescentă. Cu cât te plimbi mai mult prin zonele interzise contorul radiaţiei tale creşte ameninţător. Călătorul aflat în pericol poate reduce doza de radiaţie fatală bând o virtuală vodkă rusească.
Prosit!