de Alexandru Lamba
Nu de puține ori, din diverse motive, te trezești în situația în care ai vrea, sau ți se cere, să-ți exprimi părerea asupra a ceva, să zicem a unei opere literare, dar, din diverse motive, care pot varia de la o cunoaștere sau înțelegere precară a operei respective la o impresie generală neutră, nu ai nimic special de spus. Ceea ce poți să faci este să-ți recunoști cinstit limitele, ieșind implicit din discuția respectivă, sau, mult mai elegant, să dai un răspuns evaziv și politicos. Și nu cred că există în limba română un cuvânt mai potrivit – sau mai prietenos, căci un singur cuvânt te scapă de încurcătură – decât „interesant”. Să ne imaginăm următoarea replică „Am citit și eu Critica rațiunii pure de Kant. Interesant!”. Ceva nelalocul lui? Nu pare, nu-i așa? Din acest motiv, când aud cuvântul „interesant” într-o discuție oarecare, dacă nu e urmat de o serie de argumente temeinice care să explice de ce subiectul respectiv trezește interesul, tind să cred că mă aflu în fața unei persoane care, dimpotrivă, e total dezinteresată. Interesant cum un cuvânt ajunge, în anumite condiții, să desemneze exact opusul său, nu-i așa? Însă, dacă este ajutat de argumente, atunci situația se schimbă radical. Iar eu am făcut această introducere special pentru a arăta de ce găsesc necesar să argumentez de ce volumele Rodicăi Bretin și ale regretatului Dan Apostol din colecția „Știință – Frontierele cunoașterii” a editurii Cartea de buzunar sunt cu adevărat interesante.
Aflate la limita dintre literatură și jurnalistică și trecând printr-o gamă foarte largă de domenii, volumele propun incursiuni foarte bine documentate în marile mistere care au fascinat omenirea de-a lungul timpului și continuă să fascineze și astăzi. Fie că e vorba de istoria convențională tratată într-un mod neconvențional, sau de mit și legendă, modul de abordare este unul care face tema respectivă credibilă. Și face acest lucru în primul rând prin argumentația bazată pe surse concrete și-n al doilea rând prin talentul narativ al celor doi autori. Dacă în cazul Rodicăi Bretin înclinațiile literare sunt evidente, textele sale beneficiind de muzicalitatea specifică prozelor sale fantastice, în cazul lui Dan Apostol vocea este calmă și profundă.
Faptul că misterele i-au fascinat dintotdeauna pe oameni, nu este un mister pentru nimeni. Poate de aceea, o colecție dedicată explorării acelei nișe strâmte de la granița dintre știință (fapt consemnat istoric, în speță) și mit, mai ales dacă acel mit are o aură de paranormal, este o inițiativă mai mult decât salutară în literatură. Am putea spune chiar necesară, fără a ne teme că greșim prea mult. În acest sens, însuși titlul sub care se regăsește întreaga colecție: „ Știință – frontierele cunoașterii” mi se pare foarte bine ales.
Ceea ce e cu adevărat impresionant la această colecție este împletirea vastității cu profunzimea, pentru a crea o operă de referință. Pe de o parte avem un număr mare de „domenii” – să le spunem – în care alunecarea realității spre mister și ocultism este tratată, iar pe de altă parte avem, în fiecare caz în parte, o asiduă muncă de documentare pentru a pune într-un context cât mai complet fenomenul analizat, realizând o incursiune cât mai adâncă.
Încadrate de către scriitorul Leonard Oprea în categoria „documentar artistic”, volumele pot fi descrise parțial de amândouă aceste cuvinte, dar de nici unul dintre ele în totalitate. În ce am putea încadra, de exemplu, o prelegere despre existența străvechii națiuni legendare Atlantida, prelegere în care avem menționate atât izvoare istorice cât și legende? Sub titlul „Atlantida: imperiul pierdut”, Dan Apostol face o fascinantă trecere în revistă a misterelor neelucidate, invitându-și cititorii să decidă singuri dacă Atlantida e mit sau istorie. Sau, că tot e vorba de istorie, de data aceasta una mult mai recentă și mult mai concretă, în volumul „Dispariții neelucidate în marile războaie” același autor trece în revistă câteva cazuri de „missing în action” rămase nesoluționate, înaintând unele dintre cele mai neconvenționale explicații drept plauzibile.
De cealaltă parte, Rodica Bretin, tratând teme precum salturile în timp sau în lumi paralele („Misterul Lumilor Paralele: existența universurilor paralele atestate de marile arhive secrete” și respectiv „Naufragiați în timp: salturi accidentale în timp, documentate în mari muzee ale lumii”), se apleacă mai mult spre ocultism, însă frecventele legături cu obiecte locuri și situații cât se poate de reale și palpabile îi asigură misticii o foarte bună supapă de refulare în concret.
Și acestea sunt doar câteva exemple. Pe lângă ele, pentru a vă face o idee despre complexitatea tezaurului adunat de cei doi neobosiți culegători, mai putem menționa, printre altele, și: „Pacifida – continentul dispărut”, „Supraviețuitorii Cuaternarului” și „Dinozaurii – o realitate în istoria ultimelor milenii” de Dan Apostol – ultima, trebuie să recunosc, mi-a stârnit în mod deosebit interesul, prin anacronismul conținut în titlu. Sau „Poarta vrăjitoarelor” de Rodica Bretin, o colecție de eseuri pe teme oculte de inspirație istorică, reeditată, cu unele variațiuni, și de editura Nemira.
Un alt aspect care atrage la această colecție este modul fizic în care se prezintă. Respectând dimensiunile care să o încadreze în categoria „de buzunar”, atât prin format cât și prin grosime, fiecare volum în parte beneficiază de o împărțire optimă pe articole, astfel încât lectura să fie ușoară, deloc obositoare, ajutată fiind și de ilustrațiile sugestive care însoțesc textul.
Iată de ce, dacă ar trebui să mă rezum la un singur cuvânt pentru a descrie această serie de cărți, acela ar fi „Interesantă”. Și voi încheia cu invitația la lectură, asigurându-l pe cititorul acestor rânduri că indiferent care este aria sa de interes în domeniul paranormalului, această colecție are exact cartea potrivită pentru el.