Mi-a murit munca
lui Bonifacio Caraluna
azi mi-a murit stăpâna
nimic nu anunța dispariția ei
s-a trezit cu același chef de viață
cum obișnuia în fiecare dimineață
nimic nou până aici…
și-a pregătit cafeaua ei neagră, înfiorător de neagră
pentru ea înviorătoare, pentru mine dezgustătoare,
de câte ori îi simțeam aroma
mi-aș fi vărsat și mațele din mine
însă nu-i arătam, așteptam cuminte la picioarele ei semnalul
pîinea de zi cu zi eliberatoare
din când în când îi dădeam de-nțeles că sunt viu
doar cât să știe că mă pot umili cu entuziasm în viață.
banii-mi erau calculați la săptămână
și ritualul ăsta ar fi ucis pe oricine
fuma întotdeauna numai țigări fine
pe mine mă privea ironic
pe fereastră privea melancolic
peisajul era acolo, întreg, dispus, gata de tot efortul,
nimic care să-i dea de bănuit, niciun semn
sau poate era,
dar creierul ei rula deja în altă parte
gândindu-mi plenar ziua de trudă,
cât va cheltui și cât va agonisi cu mine
pieptu’ -i tresălta de bucurie
cu fiecare idee strălucită care-i venea
fumul, și el, ce să facă?!
desena în jurul ei, reverențios, doar cercuri olimpice
ca o inimă slabă
auzeam scrumul zbătându-se în cavitatea scrumierei
și nu vă mai spun ce reverberație producea
tot acest consum în mine
știam că până la impact mai aveam exact 3 minute
încercam să le folosesc cât mai bine
visând stânjenei și un parfum delicat de femeie.
deodată
Doamna a început neobișnuit să se agite
nu-nțelegeam ce-mi spune, scotea sunete noi
(viața mereu și-a găsit primul novice în mine)
am ridicat privirea,
țigara miraculos îi dispăruse pe undeva
bătrâna horcăia.
nu știam dacă era nimerit să latru sau nu
căuta un sprijin în masă
înregistram totul fără niciun sentiment
la fel și ceasul din bucătarie: 6:28 a.m
lucrurile se-ncăpățânau a avea greutate chiar și așa
mai ales pentru ea
după un timp s-a prăbușit la podea
puțin a lipsit să nu mă lovească
m-am ferit
6: 29 de minute
acolo am mai privit-o
pentru ultima oară cred
timp de câteva secunde
(ceasul nu avea secundar)
după care țeasta i s-a desprins de trup
și din motive misterioase
s-a rostogolit spre mijlocul încăperii
cu zgomotul unei anvelope uzate
ceasul 6 și 31 de minute
timpul era singurul de față
care nu se pierduse cu firea
asta-mi insufla curaj
6 și 45 de minute
nu cât să-mi pot schimba poziția
stăteam înțepenit și încercam să-nțeleg
7 si jumătate sau opt fără un sfert
eram liber
11 și 55 de minute
să mor flămând
trecut de ora două din noapte
în libertate.
Cocktail colectiv
se ia un mojar cât inima ta de mare
se răstoarnă în el toți anii de școală,
de muncă
și cam tot ce ai învățat de la viață
se amestecă bine apoi totul până la disperare
… până se face pastă
după care se adaugă un gram de pulbere fină
din toate replicile dragi de prin filme,
câteva refrene, bip-uri …poate să fie și un cântec întreg,
primul sărut de asemeni
jurămintele de care-ți mai aduci aminte,
mersul împreună cu prietenii la bar,
prima ta băutură și aura aerului de acolo
se taie-n în bucăți cât mai mici
alături de fotografia bunicului căzut în război
-te rog, nu-i spune asta mamei!-,
din zgomotul tăcut al coridoarelor morții din pușcăriile comuniste
poți culege tăcerea (adăugă și imaginea lui Arsenie Boca dacă-ți face bine)
toacă mărunt înăuntru câteva titluri din ”Scânteia”-oricare număr-
câteva versuri d-ale lui Ciurunga
și o bandă de magnetofon cu ordinele de foc de la Timișoara,
plânsul mamelor îngropându-și copiii în decembrie’89
urletul pieței la kilometrul zero,
nu uita IMEDIAT DEASUPRA
să torni în formă lichidă
rânjetul lui Iliescu și toată politica de mai apoi,
toată batjocura LOR precum și câţiva dolari sau euro dacă ai prin casă,
(nu în sume mari) primiți de la părinți prin western union
stai liniștit infracțiunea ta va fi mică.
adaugă fără să tulburi conținutul, cu grijă, și ceva culoare albastră
nu din steag și nici din cerul zilei de-afară -știu albastrul de Voroneț este inimitabil-
ia şi o bucată din rochia femeii bătută la mineriadă (acum în vârstă de 64 de ani)
eșecul tău în prima zi de școală va fi astfel și mai puțin comestibil
din candelele Lunii adună mirosul de carne ucisă, arsă,
zilele tale toate …strânse cu ușa până la pragul sinuciderii colective
amestecă ÎN FINAL totul repede,
până dai de CULOARE,
apoi cu o pensulă printre lacrimi
scrie pe fața unui ambalaj găsit la tomberonul din spatele blocului
atât:
# colectiv
după care ieși în stradă și strigă cât poți de tare
către toți cei ce se