libris.ro

Nae Kix Ass! [2]

[fragment de roman]

de Sorin-Mihai Grad

Într-o zi apare Nae cu o veveriță. O găsise într-un copac din campus și cumva reușise s-o prindă. Chiar dacă venea de la țară, nu ne închipuiam că băietul ăsta cu ochelari fund-de-borcan și îmbrăcat mereu cu pantofi și cămașă era în stare să se cațăre prin copaci. Și asta nu de frica vreunui urs sau maidanez, ci pentru a ne dota camera cu o veveriță. Ochelari mai aveam încă doi din cameră, iar cămăși mai foloseau doar Cartofu la teatru și operă și Klu la examene. Nae în schimb se prezenta îngulerat peste tot, la facultate, întâlniri, bere sau meci, chiar și spre orele de sport mergea îmbrăcat așa și se schimba doar în vestiar. În tricouri cu nasturi și guler, tip cămașă, bineînțeles, pe care le mai folosea doar când ieșeam la un fotbal sau făcea curat prin cameră.

În week-end´ul precedent fusese rândul Cartofului să dea cu mătura și Klu s-a plâns că în urma acțiunii rămăsese fără pet´ul său, păianjenul Cornel, care cică-și făcea veacul în colțul de după frigidric. Era prima oară când ne pomenea de el. Epi s-a amestecat în discuție, iar aceasta a luat-o ca de obicei pe arătură.

-Lasă, vere, că-i în loc cu verdeață. Proaspătă, că doar azi am cumpărat morcovii ăia.

-Degeaba-i cu verdeață, dacă nu-i luminat, l-a contrazis Hake.

-Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci doar viață fără de sfârșiiiiiiiiit.

-Ladies and gents, M.C. Cartofu featuring Farinelli.

Klu n-a comentat nimic în legătură cu apelativul cu care se pricopsise și necheza vesel. Doar Nae nu se amuza.

-Nu vă bateți mă joc de slujbă.

-Da’ de cine s-o facem? Intri tu? Doamnelor și domnilor, dragi tovarăși și pretini, iubiți credincioși, stimați concetățeni, avem un voluntar. Cine se oferă mai mult?

-Nu, bă, n-am zis asta.

-Zgârcitule!

-Nae, ne cânți tu ceva?

-O vierziune diăf myetăl la cântyșelu dy dynaintye.

-Cartoafe, când vrei meditații la moldovenească numa spune, nu te chinui singur.

-Sărumâna, jupân buiestru. Apoi mi-o pun la si-vi, precum flăcăul ista.

Hake își făcuse un CV pentru ceva bursă, iar la limbi străine pusese engleză, franceză, maghiară, italiană și moldovenească. Bineînțeles că de vină pentru ratarea ei a fost comisia lipsită de simțul umorului și plină cu comuniști bășinoși și nazyonaniști. Nae a avut nevoie de explicații pentru ultimul cuvânt, iar Hake și-a descoperit nebănuite resurse didactice.

-Bă, treci la loc. Doi!

-Cinzeci de genoflexiuni și șaișpe născători.

-Iar de sforăi iar la noapte, le repeți.

Mulțumiți de ispravă, Epi și Klu râdeau de zor, Cartofu cică citea, dar se spărgea și el de râs, Hake își făcea bucăți dosarul pentru bursă, foarte metodic, nelăsând în urmă nici o bucată mai mare ca o monedă, iar Nae nu înțelegea nimic. Nici la provocarea la cântat a Cartofului nu mai știa ce să răspundă, dar a scăpat ieftin, că era Hake în formă.

-Nae, notează.

Știam că Hake asculta muzici supărate și că la nervi sau nevoie putea urla foarte tare, dar nu-l bănuiam că poseda așa voce cavernoasă. Doar Cartofu s-a simțit dator să puncteze.

-Mda, interesant. Doar că asta-i black, nu death metal.

-Bine c-a trebuit să-i eutanasiezi ultima șansă de a crăpa dezinformat. Cere-ți scuze!

-Nae, iartă-l, că nu știe ce vorbează.

-Ca să vezi, și io care te luam drept prieten. Dă-mi înapoi caseta cu Makrothumia! Crezi că-ți mai împrumut ceva?

-La cât de prost îi trasă ar trebui să-mi mulțumești că ți-am scutit urechile de autodistrugere.

-Nu știi tu ce-i bun. Nae, ai notat? Păi ce ți-am zis, mă chinui degeaba aici? Nici măcar nu v-am cerut bilete.

-Mulțumim, maestre!

-Bă Cartoafe, ce-ai făcut bre cu Cornel? Îți dai seama ce suflet hainuman poți avea? I-l dai tu bietului mânz pe Ágoston sau trebuie să te obligăm?

Așa botezase cândva Cartofu un gândac pe care-l prinsese în frigidric și-l aruncase pe geam. A doua zi unul identic patrula de zor pe masă. Sigi i-a atras atenția Cartofului că nu-și făcuse bine treaba.

-Alo, domnu Picioică! Vedeți că-i un hailandăr pe masă! Mai aveți o încercare și vă rugăm să nu mai dați greș de data asta.

-Bă Batore! Îl cheamă Ágoston și-i ocrotit, fiind minoritar, așa că scutește-mă de povețele tale neprețuite.

Klu ar fi vrut să râdă, dar s-a abținut cu greu. Și-o fi amintit că ultima oară când se amuzase de batorizarea lui Sigi se pomenise și el vreo două zile cu apelativul cu pricina. Asta n-ar fi fost o mare problemă, dar taman pe atunci își găsise să povestească ceva despre hard-discuri și pomenise de câteva ori cuvântul master. Iar Cartofu fusese la post.

-Bă Batore, dacă tu ai fi un maestru, cum ți s-ar adresa învățăceii?

-Master.

-Master Bator adică.

-Sigi e Bator, nu eu.

-Deci Master Bator. Și în engleză cum se citește asta?

-Mastărbeităr.

-Și o să-ți placă să ți se spună așa?

-Fii, bă, serios.

-Serios ar trebui să fii și tu. Bator e doar Sigi și asta pentru că ne e prieten, nu că râdem de el. Poreclele noastre îs niște nume de cod, ni le-am dat ca să le folosim, nu să ne hlizim unul de celălalt, ai priceput, bă mastărbeităr?

Klu a înghițit în sec și de atunci nu s-a mai mânzit de poreclele celorlalți. Nici acum n-a binevoit să onoreze cu vreun sâmbure de zâmbet savanta discuție la care asista. Ceilalți doi s-au mai ciondănit puțin, timp în care Ágoston a dispărut. Nu l-am mai văzut de atunci, dar asta nu însemna că nu-i puteam bănui cominoritarul de colaboraționism la ascunderea lui.

-Nu-l vreau pe bozgorul ăla urât și puturos, că pe Cornel!

-Cornel s-a dus, puiule.

-În loc cu verdeață, uneori luminat, dacă vrei îți și cânt, dar acu-i cu bilete.

-Nu, mersi, știm că poți.

Nae avea câteva nuci de acasă și i le-a pus veveriței în față, dar aceasta nu prea colabora, încercând să se ascundă prin cameră. Am închis rapid geamurile, iar Nae și Epi au reușit cu greu s-o prindă. Cum de se descurcase Nae singur cu ea în copac nu ne-a spus și nu ne-a trecut nici unuia atunci prin cap să-l interogăm, aveam alte griji.

-Veverițele-s ocrotite?

-În Marea Britanie, cică veverițele roșii-s pe cale de dispariție că le mănâncă toată haleala cele gri, meidin iues. Alea de import îs mai mari și cică-s chiar agresive cu amărâtele astea europene. Au adus câteva din America pentru grădini zoologice și crescători de animale străine mici și un bou s-a găsit să le dea drumu-n ceva parc. Veveriștile alea cenușii s-au înmulțit în draci și cică astea ca la noi nu mai au ce mânca și crapă.

-Povești, bă Hake, cum să nu găsească de mâncare? Îs pline pădurile de ghinzi.

-Nae, ce ți-am zis nu știu de la televizor, c-am citit.

Nae și cititul, vaca și baletul, așa că prefera să tacă în momentele când discuțiile ajungeau în zone lecturalnice. Klu a crăpat două nuci, dar veverița nu voia să le mănânce. Epi s-a simțit dator să spargă tăcerea.

-Bă, asta are inimă.

-Spre deosebire de un oarecare episcop pe care-l cunoaștem și care o ține cu forța. Îi chiar așa o revelație pentru tine că veverițele au inimă?

Epi n-a mai apucat să-i răspundă lui Hake, pentru că a apărut Sigi cu buzunarele pline de napolitane culese de pe la ceva lansare de carte.

-Epistemologia contractului liric între autorul solarian și cititorul cointeresat și edulcorat se glisează peremptoriu pe… Cine continuă ideea are parte de pradă.

-Echinofacialitatea exhaustivă a mirobolanței efectului oedipiano-placebic al pseudoredundanței alcadiene.

-Bine bă Hake, ai salvat oroarea bârlogului de cromagnoni! Napolitane pentru toți! De la nașu mare pentru fârtații lui, trăiască analfabeții și grafomanii care-și cumpără fanii!

-Amin, brother! Azi ce impostor pe tărâmul literelor ai onorat cu prezența?

-Și fascinat, desigur.

-Un moș, cică predă istorie și filosofie la ceva liceu industrial și era la a patra carte de poezie. Se făceau că-l laudă alți doi boșorogi, ăla chelopletos, vi l-am arătat pe stradă, Abonatu, care vorbează la mai toate lansările și… ce caută drăcovenia aia aici?

-Nae! N-are fumeie și cum n-a găsit veveriță blondă a adus una roșcată.

-Ai zece secunde să alegi între lansare și evacuare.

-Ce zici, bă?

-Nouă, opt, șapte,…

-Ce ți-a făcut veverița? Uite ce drăgălașă-i. O îmblânzim încet.

-Șase. Cinci. Știi că umblu pe la lansări și-i pot organiza una instantaneu. Patru.

-Bine, bă, o duc înapoi, n-o arunca pe geam că moare și-i păcat de ea. Da’ ce-ai cu ea?

-Nimic. Dar nu suport rozătoarele. Adio veveriță, nu mă bucur deloc că te-am cunoscut. Plus că poate fi turbată.

Așa rapid nu l-am văzut pe Nae să se-ncalțe niciodată. Klu s-a dus și el s-o redea naturii.

-Nae, luăm și nucile?

-Da, să aibă ce mânca.

-Ai nuci, Nae? La cum te comporți le credeam alune.

-Cartofule, ai noroc că nu dau în animale.

-Of, bă, când ești supărat nu poate omul nici glumi cu tine. Ba chiar mi-e frică de tine. Auzi cum îmi tremură vocea? Și ce-o să te faci fără nuci? O să uiți și să te speli pe dinți.

libris.ro%20

1 Comments

  1. Pingback: Nae Kix Ass! [3] | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *