[din volumul outSider, în curs de apariție la Editura Aius]
larevederelumecrudă
nici milionar până la douăzeci de ani
nici nobelizat până-n treizeci
egofob și degrabă uitător
sublimându-și sechelele-n surogate
cât ți-a luat să mă recunoști?
tu lume minunată
în care poți găsi
doar copii
zombirătăcind aleator
dar atât de original
totul mergea la fel de perfect
ca niciodată
fluturașii ciripeau miere în lapte
îngerașii îngerau îngerește
covrigi cozi paradis păci fericime
până ce ne-am pomenit
zăcând
răsuflați goi acri matufi
de părți diferite
ale nimicului
de atunci suntem ca alfa și omega
fără omicron delta și alți paraziți
pierduți
pisici ilegale bântuind prin șanțuri
pe creierul nimănui
despre mine toate
cuvintele mint la fel
măsluind ghilimelele
iar de tine râd toți
dușmanii tăi imaginari
adio lume crudă
ne vom revedea poate
când unul din noi
se va coace
amin
carnagiale
dependent de morțiletale mă complac
imitându-le ca un phoenix plictisitor
ale cărui arderi nu-mi mai spun nimic
acum în sfârșit am mai murit o dată
scurt și la obiect fără povești
semnabile de orice sandan maro
însă pretextul sinuciderii de azi mi-e cam neclar
din turnul moscheii se aude internaționala
dar sigur nu despre asta-i vorba
îs atât de singuratic că-mi sunt chiar eu în plus uneori
ca un câine cu pene exilat între glume fictive
despre arbori cu ochi tulburi și carne neagră
însă nu pot vorbi de carne în textele mele
eu nu am carne chiar dacă uneori mă simt
precum un cotlet de amintiri
cândva scrisesem că pe moartea ta
voi altoi o noapte fără să știu
că-mi comunicam mie însumi ceva
ce n-am știut niciodată să pricep
oricâte straturi de firimituri de râs am îngrămădit
între aceeași pereți ai capului meu
pleci
pe vremea ta
scoteai rădăcini dodecaedrice
din povești funebre
schimbând finaluri
și personaje
precum usturoiul și cimbrul
aromele din cratiță
tăiai
felii de realitate
cu atâta succes
încât lumea te felicita
când mimai bătăi cu zăpadă
sub soare de august
sau renunțai public
să mai suferi de
hippopotomonstrosesquippedaliofobie
vindeai asigurări
de viață
la înmormântări
promițând vedenii cu camioane dansând
și fantome cu burka
oricui îți părea de încredere
dar practicai și tăceri
din care nu știai ieși
neîntrebat
acum stai
să mori
dar nu-ți fie frică
în sarcofagul tău
vei găsi
un atom dezosat
minutul și scorul
o mână de fotoni
stinși
o picătură de nimic
iar pentru erele glaciare
cel mai fierbinte cântec
al momentului
fix cum ți-ai dorit
când povesteam despre
vremuri care nu-ți vor mai aparține
urmează-ți liniștit drumul
uitarea nu e ceva
unde-aș risca cu tine
să fiu bântuit
de vreo fantomă de-a ta
nu-i chiar planul meu
ideal de viitor