libris.ro

poeme de Benjamin Fondane

traducere & adaptare: Adrian Grauenfels

In Memoriam – Benjamin Fondane

 

Coborâm, din nou,  steagul în bernă pentru cele 6 milioane de evrei ucişi în Holocaust.

Printre ei se numără şi Benjamin Fondane (Wexler), evreu născut la Iaşi în 1898, gazat de nazişti la Birkenau în 1944

A fost critic, eseist, poet, filosof franco-român.

În memoria acestui mare poet, oferim traducerea a 5 poezii inedite.

 

[Desenul – portret aparţine editorului francez Jose Corti]

Cândva 

Poem scris domnului Max-Pol Fouchet * (aprilie 1940)

 

Cândva se petreceau chestii, fără muzica

ţărilor care ţi se topeau ca un fruct în gura verilor liniştite

în tăceri mai proaspete decât zăpada

fiinţelor care intră în noi şi care ies din noi

fără să ţină cont,

de hrană, de lenea savantă, de laptele de pasăre,

calambururi fericite, transformarea

celora care stau în noi

în durere, alteori într-un înger

alteori un baobab în care toporul lasă

răni delicioase

 

şi când, adesea, femei sau lipitori roz

ni se lipesc de trup

în experienţa bruscă a fericirii de a fi mâncat

şi a deliciului înfricoşător

de a deveni cu totul un altcineva

#

Notă *

Max-Pol Fouchet, (1913 – 1980) era poet, scriitor, critic de artă şi producător la TV France.

Fondane colaborează între 1939-1940 la “Fântâna”,  revistă lunară de poezie şi literatură franceza publicată de Max-Pol.

 

 

 

 

Sirene

 

Fericit cel care asemănător lui Ulysse

măiastra forţă a gândirii ştie

(În ciuda profeţiei morţii sale)

Stăpân a fii, plutind peste abisuri

 

Deşi, cu braţele deschise

cântul perfidele sirenelor tentează

El rupe mâinile orbului hazard

Şi se cufundă-n ale sale vise de amiază

 

Dar eu, ascult, cu sufletul extatic

până ce vocea lor, magie solitară

Otravă mi-e şi miere dulce-amară

 

E un abis aici, eu ştiu!, dar stau la proră,

Ascult şi-apoi dispar în unda efemeră

Vrăjit de propria-mi auroră.

Iaşi 1914

 

 

 

Gloria Neantului

 

Un tril de Nai pluteşte peste ape

joc policrom de curcubeu

raze ce orbesc, sclipiri de astre

înainte ca moartea, mormântul să ţi-l sape

 

Dar înainte de a închide pleoapele obosite

iubeşte tot ce-i artă, ce seamăn-a femei

Îmbată-te cu astă caldă melopee

vibrată de aripi de primăveri

 

Iar când te-nghite prăpastia cea hâdă

sufletul tău pe aripi de neant

purtat va fi, de gloria vie ce-l frământă

 

Şi chiar de mori scrutând necunoscutul

mai fericit eşti de petrecute clipe din diamante

ce a înflorit în carne-ţi şi-n speranţe..

Iaşi, Septembrie 1914

 

 

 

Cântece simple: Marior

 

Şi va veni o seară când voi pleca,

fără să ştiu spre care ţintă

de vreau să crăp sau a renaşte.

Tăcerea pământului mă va acoperi.

Tu vei sosi, o ştiu, tot într-o seară, înfăşurată

în umbra rece a frunzelor de nuci.

 

Vei înţelege din nemişcare, că nu-s aici

de veghe pe noptieră, ca prima lumânare.

Fără să întrebi de ce sunt inutili

genunchii tăi copţi, cerceii, sufletul tău frumos.

Taci! hai la alte imagini sau cuvinte

mai curând la vechile amintiri grele, eşti toată tumult

şi strigăt interior: te iubesc –

Aş iubi o lespede cioplită cu litere ebraice.

Toamna, la cimitirul de lângă barieră,

varsă mierea tristeţii în toate pietrele,

şi pune în priviri cârceii pământului –

 

Eu unul, nu mă mai pot ascunde de moarte.

1922

 

 

 

 

Elegie

 

Nimic nu ne poate calma?

un strop de zăpadă pe buzele stelelor,

puţină moarte dată cu o sărutare?

 

Eu însumi – cine altul – numai eu

Fondane Benjamin navigator-

Traversez desculţ, ţări, poeme,

 

un vraf enorm de oameni morţi

înfăşuraţi în ziarul lor preferat. Sfârşitul lumii

ne va găsi jucând la sorţi.

 

Priveşte-te Fondane Benjamin-

într-un pahar. Ai pleoapele grele

Un om între alţii. Mort de foame, după perdele..

1943

#

texte din Caietele Fondane-2004 – manuscris  pentru “Le Mal des  fantomes “- aflat la Biblioteca Jacques Doucet.

 

libris.ro%20

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #49-50 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *