Clipire

de Corneliu Negru

English version

Nu închide ochii, păstrează mereu lumina in fața ochilor.

– Dar încerc să fac acest lucru.

– Poate nu încerci îndeajuns.

– De unde știi asta?

– Dar n-am spus că știu, dar sigur ai încercat îndeajuns?

– Nu știu să răspund, dar când închizi ochii ce vezi?

– Nu văd nimic, dar simt.

– Păi și ce simți?

– Simt întunericul din mine, simt precum ar crește un vierme în mine, un vierme ce mă consumă și-n același timp se consumă și pe el.

– Și de ce crezi că ai ajuns în această situație?

– La ce te referi? Parcă discutam despre lumină sau întuneric.

– Da, despre întuneric, ai dreptate, și cum a apărut acel vierme?

– Nu știu sigur, cred că m-am născut cu el.

– Aha, crezi că a plantat cineva acel vierme?

– La ce te referi când spui asta? Ce insinuezi prin această afirmație?

– Nu știu sigur, crezi că există un D-zeu, crezi că suntem blestemați?

– Nu m-am gândit la asta până acum.

– Nu crezi că ar trebui să o faci?

– Mi-e frică…

– De ce?

– Mi-e frică să caut un răspuns…

– Dar nu ai auzit?

– Ce să aud?

– Nu ai auzit că adevărul eliberează?

– Ești sigur?

– Da, așa spun marii înțelepți.

– Nu știu ce să spun, singurul lucru de care sunt sigur este că mă simt devorat.

– Se pare că ne întoarcem în același punct…

– Da, același punct.

– Ai încercat să te împaci cu viermele din tine?

– Dar nu reușesc să ajung la el.

– Ce vrei să spui cu asta?

– Păi… nu-mi răspunde.

– Și ce ai de gând să faci?

– Nu cred că am de gând să fac ceva. Încep să mă împac cu această condiție.

– Cât crezi că poți rezista fără să închizi ochii?

– Am rezistat și zile întregi. (nu știu)

– Nu simți nevoia să dormi?

– Ba da, dar nu am timp să fac asta.

– Auzi, cine crezi că a inventat întunericul?

– Cred că întrebarea ta este absurdă.

– Absurdă da… așa este. Dar blestemul care se află asupra ta, ce crezi despre el?

– Dar nu cred că este un blestem. Cred că este o încercare.

– Ce fel de încercare?

– O încercare în a vedea cât pot rezista fără să clipesc.

– Și nu crezi că această condiție este absurdă?

– Ba da, este absurdă, dar n-am ce să fac.

– Ai încercat să te sinucizi?

– Nu pot.

– De ce nu poți?

– N-am curajul să fac asta.

– Deci ești un laș?

– Nu, doar nu am curajul să o fac.

– Auzi, și ce crezi că se întâmplă dacă nu mai deschizi ochii?

– Cred că am să mor.

– De ce spui asta?

– În fiecare clipire și fiecare moment în care îmi țin ochii închiși, viermele din interiorul meu mă consumă.

– Dar ce crezi că vrea de la tine?

– Nu știu să răspund, tu ce crezi?

– Cred că vrea să nu mai fie, pare că vrea să moară și el.

– Atunci, de ce a luat naștere în mine?

– Tind să cred că ești condamnat…

– Dar n-am făcut nimic.

– Poate din acest motiv. Dar ai vrea să faci ceva?

– Nu știu sigur ce aș putea să fac, m-am luptat mereu să nu închid ochii, n-am avut timp să mă gândesc și la altceva.

– Crezi că viermele este irațional?

– De ce spui asta?

– De ce ar vrea să te consume pe tine și pe el în același timp?

– Așa se manifestă el.

– Este această manifestare rațională?

– Aș vrea să cred că da.

– Crezi că ți-ar fi mai bine fără el?

– Probabil că nu.

– Dar de ce spui asta?

– Acesta sunt eu. Așa am fost mereu. Acesta este felul meu de a fi.

2

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #56 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.