Etică și lectură

[Oana Băluică – Freamătul vieţii: Incursiuni în literatura şi cultura contemporane, Craiova: Scrisul Românesc, 2017]

de Alexandru Ionașcu

Doctorandă la Facultatea de Litere din cadrul universității craiovene cu o teză despre imaginea prostituatei în literatură, Oana Băluică debutează cu un volum de cronici și studii (Freamătul vieţii: Incursiuni în literatura şi cultura contemporane, Craiova: Scrisul Românesc, 2017) remarcabil atât prin diversitatea domeniilor umaniste abordate –, monografii, critică literară, eseistică și studii prezentate de autoare la diverse colocvii & conferințe –, cât și prin atenția acordată problemelor contemporane precum frica de ceilalți, opresiune patriarhală sau dilemele etice produse de criza economică.

 Fără a ezita să se dea la o parte din fața subiectelor dificile, analiza literară este permanent însoțită de poziționări etice. Astfel, textul care deschide volumul, Amintiri din subterană. Povestea scriitorului condamnat la moarte este atât o prezentare a cărții autobiografice a lui Salman Rushdie, Joseph Anton, cât și o pledoarie pentru libertatea de expresie amenințată și acum, în cea de-a doua decadă a secolului 21, de extremismul religios. Situația lui Salman Rushdie – condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini, fondatorul teocrației dictatoriale din Iran și obligat să trăiască sub protecția Scotland Yard – trebuie înțeleasă în afara oricăror loialități religioase. Umanitatea noastră și empatia trebuie să fie principalele argumente pentru afirmarea libertăților fundamentale și respingerea ingerințelor totalitare de orice fel: ,,În discuție nu este doar statutul artei, ci statutul oricărui individ care își construiește un mijloc de expresie într-o cultură a modernității.’’ Pledoarie pentru libertatea expresiei este şi articolul Autocenzura – un ,,Auto-da-fé’’ al modernităţii, în care se poate citi că opiniile exprimate în privat nu pot face obiectul penalizării sau oprobriului public.

 Recenzând cartea lui Alain de Botton, Statut și anxietate, Oana Băluică surprinde cum insistența pe statutul social înseamnă creșterea agresivității sociale față de grupurile defavorizate și blamarea săracilor pentru situația în care se află, trecându-se peste posibilele probleme personale sau inevitabilul hazard: ,,săracul este sărac în virtutea faptului că ori nu muncește suficient, ori nu este la fel de inteligent, ori este prea risipitor etc., rareori punându-se în balanță elemente precum arbitrarietatea, neșansa, diferențele de caracter, boala, diversele drame personale etc.’’ Cronica romanului The Financial Lives of the Poets, al scriitorului american Jess Walter, prezintă cum criza financiară afectează şi presupusa siguranţă a clasei de mijloc. Pentru a nu-şi pierde locuinţa, protagonistul este constrâns să se ocupe cu traficul de marijuana. Orice ar spune adepţii ordinii şi moralităţii, precaritatea materială dizolvă graniţa dintre legal şi ilegal. Cei care văd aici o exagerare ar face bine să urmărească serialul Breaking Bad.

Când viaţa este privită din perspectiva morții, inevitabilul finitudinii selectează cel mai bine proiectele cu adevărat importante – Proustianismul în viața cotidiană. La fel, protagonistul din romanul lui John Williams (Stoner), William Stoner, crescut într-un mediu rural din Missouri şi ajuns profesor universitar pare a exemplifica o existenţă esenţialmente în răspăr cu orice înseamnă competiţie şi vizibilitate socială prin vieţuirea sa exclusiv în lumea literaturii, evitând frustrările şi complexele care ar putea veni în urma eşecurilor repetate – indiferenţa studenţilor, eşecurile din viaţa conjugală şi neîncadrarea în cerutele ,,standarde de excelenţă şi de recunoaştetere a meritelor.“

Anxietățile și fricile în fața alterității sunt temele a două articole care examinează percepția străinilor și prezintă pluralitatea fricilor. Dacă în țările vestice mass-media orientează temerile societale asupra imigranților și îi prezintă drept țapi ispășitor, în estul european fricile majore sunt sărăcia, inegalitatea, lipsa de acces la servicii sociale și instituții disfuncționale. În literatură, poezia în ton patriotic revelează frica de un Celălalt conotat negativ și îndoctrinarea generațiilor viitoare. Frica este și condiționată de gen. În producțiile horror scrise de bărbați sursa fricii este exterioară – ființe mitologice sau extraterestre –, dar discriminarea istorică suportată de femei a însemnat o literatură horror feminină pentru care interiorul produce anxietăți și casa capătă valențele unei ființe malefice și autonome (în engleză, sentient being).

Studiul academic Imaginea prostituatei în literatura contemporană: între alegere şi condiţionare socio-culturală prezintă diversele moduri în care literatura a captat imaginea şi realităţile prostituatei. Perspectiva comparatistă surprinde două viziuni asupra fenomenului – plăcerea ,,afectele, sensibilităţile şi melancolia personajului central’’ bărbatului care apelează la serviciile unei femei care se prostituează şi perspectiva feministă, pentru care prostituată este fie o victimă a exploatării masculine, fie o femeie care preia controlul asupra propriului corp. În cadrul viziunii masculine, romanele discutate de Oana Băluică sunt La casa verde al lui Mario Vargas Llosa şi Memoria de mis putas tristes al lui Gabriel García Márquez. Mario Vargas Llosa surprinde realităţile socio-economice care constrâng femeile să se prostitueze şi suferinţele trăite de acestea în bordelul Casa Verde. În privinţa lui Márquez, deşi complicitatea autorităţilor în exploatarea sexuală a celor mai vulnerabile femei nu lipseşte, prostituţia înseamnă o sexualitate amplă şi estetizantă prin muzică şi literatură. Împlinind 90 de ani, profesorul Mudarra se apropie de moarte, iar fata care îi este aleasă, Delgadina, are doar 14 ani şi o ,,origine umilă, o cusătoreasă“. Contrastul umanizează experienţa şi prezintă prostituţia ca un aspect al tragismului inerent existenţei.

În romanul Tipping the Velvet, Sarah Waters prezintă prostituţia ca o revoltă împotriva normelor rigide din societatea victoriană. Femeilor li se cere supunere în cadrul căsătoriei, iar prin caracterizarea tradiţională a frumuseţii ca gingăşie se urmăreşte sudarea rolurilor de gen într-un binarism vândut ca normalitate. Protagonista Nan (Nancy) aparţine clasei de mijloc şi sfidează sexualitatea oficială: refuză căsătoria şi experimentează lesbianismul şi transsexualitatea. Dar construcţia personajului pe coordonatele unui feminism care insistă pe autonomia femeilor faţă de autorităţi de orice fel are un dezavantaj în privinţa aspectului economic. Aşa cum observă Oana Băluică: ,,Eroina îşi configurează discursul de emancipare pornind de la premisa că ar trebui să câştige mai mulţi bani pentru a se întreţine singură. Dacă imboldul este unul atât de pregnant financiar ar trebui să ne întrebăm în ce măsură alegerea este complet deliberată; autoarei i-ar fi reuşit, poate, o astfel de configurare şi un discurs mai consistent dacă eroina era, de exemplu, o aristocrată care, lipsită de griji financiare, şi-ar urma impulsurile hedonistice până la capăt.“ Ne aflăm în faţa limitelor feminismului individualist, de fapt limitele individualismului propriu-zis şi se poate observa că libertatea nu poate fi detaşată de aspectul material.

Studiul O voce feministă a literaturii nigeriene analizează două romane ale prozatoarei Chimamanda Ngozi Adichie, Hibiscus purpuriu (Purple Hibiscus) şi Jumătate de soare galben (Half of a Yellow Sun). Personajele feminine se confruntă cu violenţa domestică inclusiv într-o familie privilegiată în raport cu restul societăţii nigeriene, violenţă asociată cu figuri patriarhale şi fanatism religios, inegalitate de gen şi inechităţi economice. Căsătoria şi maternitatea sunt cerinţe obligatorii pentru femei într-o lume patriarhală, la care se adaugă dificultăţile întâlnite de fetele care vor să meargă la şcoală sau barbarisme ca mutilarea genitală. Pe acest fundal are loc insurecţia grupării jihadiste Boko Haram, infamă pentru masacre şi răpirea celor peste două sute de eleve din oraşul Chibok.

Oricine doreşte să citească o carte de cronici literare scrise cu rafinament, în formă eseistică şi o scriitură nu doar erudită, dar şi preocupată de problemele contemporaneităţii, cartea Oanei Băluică este exact ceea ce caută.

1 Comments

  1. POP AURELIA

    Buna, Ma numesc Pop Aurelia, de profesie jurnalista, absolventa la Universitatea Spiru Haret din Bucuresti, master la Universitatea Uninettuno din Roma in Global Journalism, blogger cultural 1giornalismo.blogspot.com, autoare de trei carti Fantezia vietii-romana, Arte in tempo, Raffinatezza musici-italiano, doresc un job la revista dumneavoastra. Multumesc, astept un raspuns.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.