poeme de Daniel Sur

*

 

Vaginul în care mă ascund în fiecare sfârșit de săptămână este Republica…

Vulva în care mă mut în fiecare sfârșit de săptămână este Republica Socialistă…

Crăpătura în care locuiesc în fiecare sfârșit de săptămână este Republica Socialistă România

 

Am o țară largă, frumoasă și bogată.

Demonii ei sunt harnici și pricepuți

 

Tu nu ai capitală,

Nu, nu ai capitală

Ci doar un zâmbet amar și un plescăit din limbă

 

Dar ești atât de frumoasă

Raluca, republica mea

Pentru tine am să muncesc

Zi de zi, în fiecare zi de week-end

Republica mea,

Republica mea Socialistă România

Raluca.

 

 

*

 

Ești palidă și duhnești a mâhnire

și vocea ta miroase a cauciuc

Miroase a fum

Miroase a săpun Duru și a lapte Doina

Miroase a sarcină nedorită

Miroase a urină, a lut și a paie.

Te ghemuiești mormăind în colțul opus al patului

Și te scuturi de degetele mele așa cum o rață se scutură de apă

Îți ridici fusta și îmi arăți un semn mare pe coapsă.

Să nu mă atingi, zici

Să nu mă atingi,

Spui NU cu ochii,

dar lăcomia cu care mă privești înseamnă DA în același timp.

Nu vrei să înțelegi că

mi-e frică de ceea ce crește în tine

că nu vreau să fie al meu,

că nu mă interesează să fiu tată,

nu vreau să-mi naști nici un copil

returnează-l de unde l-ai primit,

păstrează-ți maternitatea pentru alt bărbat,

nu sunt în stare să joc rolul pe care îl aștepți de la mine,

Oricât aș încerca să le opresc, cuvintele mele

Ca niște fiare fremătând de mușchi

o să se repeadă, o să te apuce

și o să te doboare sub greutatea lor.

Îți vor apucă întâi brațul drept,

cu care ai vrut să-ți aperi chipul,

sau poate ai vrut să-ți acoperi ochii îngroziți,

să nu vezi,

dar ti-l vor sfărâma dintr-o singură mișcare,

țipi, și fiarele se vor speria de țipătul tău

și te o să te rănească iar,

mai adânc,

cu colții și ghearele,

așa că nu face asta,

impune-ți niște limite,

nu-mi spune iubitule,

nu insista să mă schimb,

Sunt vieți pe care numai moartea poate să le schimbe.

Șterge-ți lacrimile,

ștergeți lacrimile și dacă mai ai o batistă

șterge-mi-le și pe-ale mele,

nu sunt pentru tine

nici pentru mine,

cred că sunt, închipuie-ți

detest să mărturisesc asta

pentru cel pe care nu-l vreau născut.

 

 

*

 

Strânge-mă tare,

topește-mă în tine,

mestecă-mă,

înghite-mă,

sexul tău umed,

că o vietate uriașă,

cu buze mari și cărnoase,

care tremură și mă devorează

odată cu respirația albă a cearşafului.

Sunt îngrozitor de slab în fața ta.

Nu-mi doresc decât să  cresc tot în tine,

să-ţi căptușesc pe dinăuntru corpul cu corpul meu,

să stau atârnat de uter tău,

suspendat ca o jucărie.

Sub mine să crească o pereche de ovare ca niște zgârie-nori.

Mi-e rușine să mă mișc de colo-colo,

liber ca un ac magnetic;

mi se pare că fac prea multă gălăgie

când respir

între acele dreptunghiuri

pline de copii virtuali.

 

 

*

 

Când m-am trezit din beție

o femeie scundă, slabă,

cu părul negru și față de păpușă

îmi arăta sexul ei

și vorbea singură:

Sunt OK, sunt OK,

n‑am nimic,

sunt doar un pic agitată,

mereu sunt așa după ce beau

și când vreau să mă fut

Pe pereți oameni vechi, în fotografii vechi,

își afișau zâmbete vechi

ca niște sulițele cu vârful otrăvit.

Femeia își farda puternic sexul,

bălăgănindu‑și picioarele.

Ești beat, nu? Asta e!

Și s-a uitat la mine și ochii mă absorbeau,

mă înghițeau.

A deschis gura și mi-a arătat

niște dinți tociți.

Dacă nu beau mi se topesc dinții, a spus și a râs.

A scos o sticlă de coniac dintr-un scrin șchiop.

Nu ți-e bine, îi spunea sexului,

Vrei să te duc la spital? își întreba vaginul.

Nu știu ce se‑ntâmplă.

N‑ai niște țigări să‑mi dai, ca să mă mai liniștesc?

În timp ce își aprindea o țigară

mă forțam să beau din coniac.

Am mușcat marginea paharului.

Mi-am ținut respirația.

Prin sticla udă se vedea lumina din tavan.

Lichidul a ajuns în stomac

În timp ce pereții se suprapuneau unii peste alții.

Eram și eu agitat și amețit

și mi s‑a făcut greață.

Și s-a făcut negru.

 

Când mă trezesc, cearșafurile sunt mânjite de ruj,

Femeia geme deasupra mea

Și-a dat drumul și s‑a uitat la mine,

apoi s‑a întins, prăpădindu-se de râs.

Vezi tu băiete, a zis ea printre sughițuri,

Chiar acum Dumnezeu stă deasupra noastră

cu un pahar de whisky în mână și țipă într‑o engleză stricată

Fuck him, Liliana!Fuck him! așa zice.

Mi‑e frică și sunt gol. Mă îmbrac cât de repede pot și o tai spre ieșire.

Zău că n‑am luat nimic, a strigat ea după mine

Nu e ca atunci,

Nu e ca atunci când m-am crezut avion.

 

 

*

 

Vulva ta e perfectă și mieroasă,

onctuoasă,

alunecoasă,

generează atâta mișcare fără sens,

mișcare verticală, orizontală, circulară,

între pereți și prin pereți,

pentru plăcere și liberul schimb,

încât atunci când ne vom despărți,

căci ne vom despărți,

știi și tu asta,

pentru că viața mea se va repeta multă vreme,

așa cum fluieri și fredonezi doar bucata de melodie

pe care o cunoști:

iar o femeie,

iar o fugă undeva la munte sau la mare,

iar o gelozie și o sete de zile mari

o halbă de bere cu guler

și o votcă Prodvinalcool.

o țigară mult prea umedă și o despărţire.

Din când în când un scandal,

poate chiar o bătaie,

un ochi vânăt sau câteva degete rupte,

dar niciodată încurcături cu poliția

cu legea, cu moartea.

Când suntem împreună părem un colaj de ficțiuni atent selecționate,

Ne place să clocotim dezbrăcați

în garsoniera ta ca un cuib

și să aprindem 7 lumânări albe

ca lucrurile din jur să pâlpâie în strălucirea Vechiului Testament.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.