poeme de David Mândruț

A vorbi cu pereții

 

Ceea ce are loc

Între două bătăi de inimă

E locul simptomatic

În care se înscrie

Dumnezeu, cu tot alaiul de îngeri,

Cu lănci și aripioare

Focul mistuie placenta, în care m-am născut,

Pentru a mă întoarce din nou în apă

Și din apă în univers

Praf de stele, cherestea

Și toate cele

 

 

 

La job

 

La job era foarte fain

Până a venit dezastrul lumii

Peste mine de trei ori

De trei ori am blestemat

Și de trei ori am auzit tăcerea

Care îmi sfâșia măruntaiele, măruntaie putrede

De la atâta mâncat nesănătos,

De la atâtea păcate

Peste păcate

Dar cumva am găsit plăcerea,

În a mă juca cu un ciob de sticla

De-a furculița și cuțitul

Până ce a coborât șeful meu din birou

Să îmi spună că pot rămâne la job

Și atunci mi-am dorit

Să regresez la un stadiu anorganic al existenței

 

 

 

Cuiul în perete

 

Mă trezesc dimineața, după ce am visat frumos

Și simt că nu au fost suficiente cele 16 ore se somn

Așa că bag un cui în perete, pe peretele gol, alb

Și bag un delir ca la carte

Simt că persoana mi se dezintegrează, dar e bine șefule

Fiindcă recad în inconștiență, inconștiența originară,

La fel ca refularea

Îmi imaginez acum că sunt un animal sălbatic

Care urmărește prada

Și după ce delirul e gata

Pun o icoană pe cui

 

 

 

A fi sau a nu fi

 

Asta e cum se zice

Diferența dintre ontologie și meontologie

Dintre ceva și non-ceva

Dintre este și nu este

O dilemă existențială,

În fața căreia nu voiam să fiu pus niciodată

Doamne, mamă, nu mă mai naște te rog încă odată

Ce-am văzut în viața intra-uterină mi-a fost de ajuns să îmi fac o părere

 

 

 

Cavalerul care se juca șah cu moartea

 

Eu sunt cavalerul, care se juca șah cu moartea

Moartea care reprezintă

Imposibilitatea posibilității,

Sfârșitul oricărei relații

Și altele

Ea mută regele

Eu mut nebunul, cu încăpățânare

Ea muta tura

Eu mut pionul și îmi mușc buza, sunt în șah

Arunc regina în munții nebuniei,

Iar moartea îmi dă mat

De-abia acum începe viața…

 

1 Comments

  1. Barni

    ‘A fi sau a nu fi’ are rezonante puternice cu b a n t u o l o g i a. Mi-au placut ultimele patru randuri din ‘Cavalerul care se juca șah cu moartea’ (ma bucur ca te-am corupt cu Bergman), trecerea de la sah, la mat e una naturala si lina. Nu ai descris detaliat sentimentele pe care le simte un jucator de sah in momentul pierderii, insa ai “aratat” acest aspect prin cateva cuvinte, mereu am apreciat arta minimalista care cu cateva elemente reuseste sa-ti creeze un val de emotii.

    ‘Arunc regina in muntii nebuniei’ interpretez ca o ultima incercare, zbatere romantica in care, desi optiunile limitate sunt in dezavantajul tau, totusi iti mentii ultima speranta, “daca-daca”. Am vizualizat pictura lui Caspar David Friedrich, ‘Calator pe Marea Norilor’. Cum se zice in engleza, “less is more”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.