poeme de Lena Chilari

virginitatea este o inconveniență
iar iubirea noastră absolut imposibilă
mirosul de zăpadă
îmi taie nările
iar violența și gelozia vor fi
transmise fiului tău nou-născut
bucata de carne moale
care sunt eu
o să te uite
și n-o să mai conteze
acel
himen
cristalin
ce a fost strigat
în gura mare
la judecata de apoi
de către același fiu

 

băiatul care ducea portretul lui stalin

l-a scăpat în noroi

să fie decapitat

înainte să deseneze oameni pe asfalt

să-mi explice cum fucționează

VIAȚA

eu să-l ascult
să-mi curăț de sub unghii

jena

de a fi expusă în vitrină

ca un obiect vaginal care nu poate scrie

băiatule

după ce vei fi decapitat

te rog

scoală-mă din morți

sparge vitrina

 

și iubirea va dăinui

pretutindeni

 

 

am crezut că tinerețea nu are capăt
că totul se oprește în timp la mica mea
atingere
însă dumnezeul lui saramago
a râs de mine din cer
și m-a blestemat la nemurire
m-am lăsat atunci unui somn veșnic
ce a fost perturbat de două pisici
negre
au mâncat carnea de pe mine
cancerul de la uter
și au ros oasele cu solemnitate
au uitat să-mi mănânce ochii
și atunci i-am deschis
într-o beznă fără de început sau de cuvânt
uitând că am fost moartă deja fără să fiu
vie
vreodată

 

 

în spatele meu e o umbră de urs
ce mă strivește —
îmi calcă fusta grea
îmi plânge lacrimi amare
și nici nu mă întreabă
dacă mă doare
în spatele meu sunt urme de bice
ce nu s-au vindecat
de la nașterea lor —
uneori curge din ele
sângele murdar
fără să mă întrebe
dacă mă ustură
sau dacă port astăzi bluze imaculate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.