de Ioana Petra
A abuzat-o Marylin Manson pe Evan Rachel Wood? Wood, interpreta din Westworld, pretinde că Manson, cu care a început o relație la 19, pe când el avea 38, și cu care a fost pentru scurt timp logodită în 2010, înainte de a se despărți, a abuzat-o fizic și mental. A forțat-o să fie submisivă. Tot ea spune că el ar fi început să se apropie de ea pe când era adolescentă. Și era încă la 19 ani. Sigur că Manson, pe numele adevărat Brian Warner, neagă toate astea. El declară că relațiile lui au fost consensuale, cu persoane similare mental. Dar oare așa să fie? Nu știm ce a fost între ei, poate unii martori au văzut mai mult, pot da amănunte. Dar prin ceea ce vedem, pare ceva care să indice abuzul?
În primul rând, ce e abuzul? În cazul ăsta e când femeia e obligată să facă ceva sau i se face ceva contra voinței ei. Pentru evitarea abuzului, trebuia ca persoana în cauză să-și dea consimțământul și să fie în deplinătatea facultăților mintale. Adică persoanele minore, dar și cele cu dizabilități psihice fie și temporare (o criză de phihoză sau consum de substanțe psihotrope) nu pot să își dea consimțământul conștient.
Dar ce nu precizează încă #metoo, campanie căreia Wood i s-a alăturat, e că în patriarhat abuzul asupra femeilor e acceptat. Mișcarea feministă a mai conștientizat unele abuzuri, cum ar fi violența domestică sau hărțuirea sexuală, violul marital, dar lucrurile sunt încă foarte foarte la început. În patriarhat femeile sunt născute, crescute pentru a fi abuzate. Căsătoria nu era și nu este încă altceva în multe părți ale lumii, în societăți tradiționale patriarhale, decât un abuz, un viol legal. Femeile sunt date în căsătorie, vândute cel mai adesea la propriu, unor bărbați pe care adesea nu i-au văzut niciodată. Asta când nu sunt verii lor primari…
Chiar când femeile, datorită mișcării feministe, unor legi mai liberale, sunt un pic mai protejate, au o oarecare autonomie, lucrurile nu se schimbă esențial. Heterosexualitatea e abuz, când reduci toată treaba. Și în Occident, femeile pleacă de acasă ca sa scape de abuz, și cad în capcana altui abuz. Asta se pare că a făcut și femeia asta. Abuzul femeilor începe în familie, cum multe mărturii ale femeilor crescute în familii tradiționale patriarhale (musulmane), chiar dacă locuiau în Occident, arată. În patriarhat, femeile nu au nicio valoare prin ele însele, societatea le dă de înțeles de mici că nu au altă valoare decât sexuală și reproductivă. Cu asta speră să dea lovitura. Diferența dintre societățile occidentale și cele musulmane e că femeile occidentale au adesea autonomia de a se vinde singure, de a investi singure în atractivitatea lor, de a explora singure după clienți. Sigur, vorbim de o anumită categorie de femei, cu un anumit nivel de educație și o anumită mentalitate. Dar sunt foarte multe, majoritatea. Feminismul aparține de fapt unor elite intelectuale, chiar dacă social femeile respective nu provin din clase privilegiate economic și social.
I s-a reproșat lui Wood că de ce nu a spus mai demult, de ce când l-a cunoscut pe Manson declara altceva, anume că a găsit pe cineva care să nu o judece, cu care să se exprime liber. Ceea ce oamenii nu înțeleg și nu au cum să conștientizeze e cât de puține opțiuni au femeile în patriarhat, că ele au cel mai adesea de ales între două abuzuri. Dacă ea declara că găsise pe cineva care să o lase să se exprime liber și să nu o judece, înseamnă că nu beneficiase de aceste privilegii. Și chiar dacă găsise în cineva aceste calități, ea nu trebuia să aibă o relație romantică și sexuală cu acea persoană. Putea avea o relație artistică și/sau de prietenie. A fi nevoită să sexualizezi bunăvoința, libertatea, e un abuz al societății asupra femeilor. O faci ca urmare a unui abuz. Tot ea declara atunci că nu mai vrea să trăiască pentru alții? Cine erau acei alții? Familia, școala, toți cei care supraveghează comportamentul femeilor, care le judecă. Manson era pașaportul ei spre ieșirea din acel abuz.
Și dacă ar fi numai diferența de vârstă arată abuz. Nu înțeleg de ce nonconformiștii cu fețe vopsite ca Manson nu caută femei la fel de nonconformiste, la fel de vopsite, cel puțin ca Lady Gaga, eventual mai în vârstă decât ei. Genul ăsta de exprimare e pentru ei, femeile sunt obiecte sexuale. Ele trebuie să fie tinere și neștiutoare, adică submisive. Submisivitatea e ceea ce îi reproșează acum Wood lui Manson. Nu e de discutat despre atractivitatea sexuală a lui Manson. Se vede cu ochiul liber. Clar că nu arată ca visul unei fete de 19 ani.
Dar dacă nu ne punem problema ca femeile să își dorească sex pentru ele însele, de plăcere, nu vedem abuz. Din punctul ăsta de vedere, cel mai adesea heterosexualitatea e un abuz. Majoritatea bărbaților nu au vreo valoare sexuală. De ce totuși se cuplează femeile cu ei? Oare Wood s-ar fi cuplat cu Manson dacă ar fi fost șofer la o firmă de curierat? Sau ar fi avut o aventură cu el? Când o femeie ajunge să dea valențe romantice și să sexualizeze puterea socială, politică, notorietatea unui bărbat, să le asocieze cu sexul masculin, cu ceva ce ea nu are și e greu să aibă, atunci e vorba de abuz. Ideea lui Freud de ”invidie de penis” se referă la legătura dintre putere, libertate, influență socială, asociate cu sexul masculin. Dar femeile, feministele nu vor penis, ci ca ca libertatea, puterea, exprimarea să nu mai fie asociat cu penisul, ci să fie pentru toată lumea. Mai degrabă femeile în patriarhat sacrifică penisul pentru genul masculin, penisul real pentru accesul la cel simbolic, prin intermediul unui bărbat. Femeile în patriarhat sunt obligate să nu fie cu adevărat active sexual, pentru ele însele. Revoluția sexuală a eliberat de fapt bărbații, nu femeile.
Au existat analize feministe mai vechi legată de această problemă. Au existat critici ale lui operei lui Freud legate de posibilitatea unui orgasm vaginal. Unele analize feministe considerau orgasmul vaginal un mit inventat de bărbați pentru bărbați, o manipulare a femeilor astfel îndreptate spre heterosexualitate. Freud minimalizase influența clitorisului în satisfacția sexuală feminină dintr-un impuls de a stăvili forța feminismului. Conform lui Freud, maturizarea sexuală feminină e asociată cu orgasmul vaginal, pe când cel clitoridian e ceva imatur, de copil. Dar analizele feministe ajunseseră la concluzia că sexul vaginal nu poate duce la orgasm, pentru că vaginul nu e plin de receptori pentru plăcere. Acest organ are alt rol, nu cel de a oferi plăcere, rol deținut de clitoris. Astfel, sexul heterosexual, care e doar pentru satisfacția bărbaților, e întotdeauna abuz, adică viol.
Acum și această idee pare un mit, mai ales după ce s-a descifrat, îngrozitor de târziu, structura clitorisului, mult mai complicată, astfel încât să permită orgasmul vaginal. Dar încă multe lesbiene consideră că femeile nu ar alege niciodată bărbații, nu ar vrea niciodată să facă sex cu ei, dacă ar avea de ales. Dacă nu ar exista normele sociale (heteronormativitatea), toate femeile ar fi lesbiene. Nu există niciun motiv pentru ca o femeie să fie heterosexuală, cred ele.
Cea mai interesantă experiență a mea după ce am publicat cartea ”7000 ani” (7000 years of patriarchy…) au fost criticile unor lesbiene separatiste, foste militante din anii 70. Am crezut că vor primi extrem de bine o carte de analize feministe radicale, dar m-am înșelat. Separatismul a fost o idee importantă în acele timpuri. Ele doreau crearea de comunități exclusiv feminine, unde bărbații să nu aibă ce căuta, pentru că simpla prezență a bărbaților într-o comunitate e ceva nociv pentru femei. E o ocazie pentru ca ele să fie oprimate și exploatate. Având în vedere ce se întâmplă pe grupurile de pe facebook unde sunt și bărbați, cred că e un sâmbure de adevăr. Unul foarte mare chiar. Acolo bărbații monopolizează discuții, discreditează femeile, care oricum se pare că se poartă altlfel în prezența bărbaților, le intimidează, le aduc la tăcere pe cele mai multe dintre ele. Criticile pe care mi le-au adus au fost legate de acceptarea bărbaților în orice fel de grup în care sunt femei, negarea existenței societăților matrilineale, care nu au cum să fie decât tot opresive dacă includ bărbați, precum și descrierea preferințelor sexuale ale femeilor heterosexuale. Cum ar putea o femeie să vrea sex de la orice bărbat, oricât de tânăr și atrăgător ar fi, dacă poate obține de la o femeie? Pentru ele heterosexualitatea e abuz în orice situație, nu doar că relațiile patriarhale sunt abuzive, că ele implică oricum dominarea femeii, nu doar că sexul heterosexual nu ar oferi femeilor plăcere (deși un bărbat poate face foarte bine ce face o lesbiană), ci pentru că bărbații nu au cum să fie atrăgători sexual.
E un punct de vedere foarte interesant, probabil valabil pentru multe femei. Interesant e că și pentru mulți bărbați, care nu cred că există ceva interesant la bărbați, sexul între femei e cel mai frumos lucru din lume…
Există heterosexualitate feminină care să nu conducă la abuz? Pot fi femeile heterosexuale în cunoștință de cauză, nu obligate de norme sau din simplu fetiș, că au fost obișnuite așa? Nu ne luăm după studiile despre sexualitate, considerate patriarhale, deci părtinitoare. Singurii care cred în așa ceva par creatorii de reclame la produse de ras sau parfumuri masculine și producătorii de telenovele. Succesul lor pare să le dea dreptate. Probabil există heterosexualitate nonabuzivă, dar e ceva rar. De cele mai multe ori, în patriarhat heterosexualitatea e asociată cu un abuz mai mare sau mai mic. Până când femeile nu se vor elibera, îm primul rând mental, să descopere cine sunt, ce doresc, dincolo de ceea ce li se impune, lucrurile nu se vor schimba. Dorințele sexuale ale femeilor, preferințele lor, sunt unele dintre cele mai bine ascunse lucruri din lume. Fiind atât de greu de îndeplinit, sunt extrem de scumpe.
Între timp, alte tinere își trăiesc abuzurile. La fel ca Evan Rachel Wood…
Bibliografie
https://www.insider.com/marilyn-manson-evan-rachel-wood-relationship-timeline-abuse-allegations
##
alte eseuri ale autoarei pot fi găsite în volumul “7000 years: …of patriarchy. Until the radical era”