Act
Vorbim aici de două trupuri,
nimic mai mult.
Lecția de biologie din clasa a șaptea,
istoria secretă dintr-un ecran,
noaptea nunții,
instinctul procreării,
supraviețuirea speciei.
Nimic mai mult.
Așadar, două trupuri:
unul asudă pentru celălalt,
celălalt pentru sine.
Ne întindem sătui și goi
la umbra pomului din care am mâncat.
Ne e greață,
dar un șarpe se strecoară între noi
și ne șoptește: Iarăși, Iarăși.
Apoi, unul dintre trupuri
își ia banii de pe noptieră și pleacă.
Tipare
Dezbracă-ţi hainele negre, călugăriţo!
Îmbracă-te în verde,
ia-ţi zborul. Devorează capete!
Ai avut destul grijă de pitici,
Albă ca Zăpada,
înnegreşte-te! Muşcă din măr,
din mărul ce-are şerpi în loc de viermi.
Hai, mușcă din măr!
Spânul îngenunchează în fața lui Harap Alb
într-o cameră ieftină de hotel
de la marginea regatului
Cenușăreasa vinde pe piața neagră
pilula care transformă bostanii în trăsuri,
știe unde se țin toate balurile tari.
Scufița roșie jupoaie lupul
cu un cuțit
și-l poartă în jurul gâtului.
Nu vă lăsaţi mai prejos,
ieşiţi din tipar!
Dacă nu, o să vă credem basme.
La nervi
Singurul lucru pe care îl iubeşte
sunt eu.
Se fereşte
să ştie,
refuză să vadă
că pentru asta îl urăsc.
Mă puteai crește cu un
hocus-pocus,
dar ai preferat
du-te ia-ţi din portofel.
Mersi.
Mi-e milă de iubirea ta
oarbă, surdă și mută.
Am păstrat bonul, vreau s-o restitui.
Taurul de alamă
În mijlocul oraşului sunt eu
şi urlu şi mă rog şi mă zbat.
Oamenii trec,
se mai întoarce câte-un cap,
dar nimeni nu vede câte se petrec
în inima oraşului ce bate-n mii de
trecători…
neştiutori.
Bate cu greu.
Focul de sub mine îmi şopteşte mereu:
Azi mori.
Cui şi de ce te rogi dacă nu crezi?
La cine şi de ce te uiţi dacă nu vezi?
Cui şi de ce îi strigi dacă eşti mut?
Nimănui… Nimeni n-a putut,
n-a văzut ori n-a vrut să vadă,
n-a auzit,
nu s-a oprit
s-asculte.
Ei aud doar inima oraşului care bate cu greu
şi nu văd taurul în care eu
azi mor.
Căldura nu doare, cine a zis că doare?
De unde vine căldura doare.
Dorul doare.
Inima oraşului care bate cu greu,
atâta nepăsare,
inimile care bat mereu,
toate goale.
Asta doare…
Dar nici pe departe atât de tare ca tine.
Tu, cea care mi-ai construit din zâmbete
taur. Tu dori. Dar lasă…
Azi mor.
Chibrit
Am închis ușa pe dinăuntru.
Mi-am legat de gât cheia ruginită și grea –
un ștreang, o ancoră
pentru mai târziu, când voi vrea
să ies.
Am dat drumul la muzică
și-acum stau cu un chibrit
în mână.
E frig afară, geamul e aburit.
De o săptămână
ninge.
Mașina tatei e legată cu un furtun de camera mea.
Îmi fac curaj.
Muzica începe să nu se mai audă,
să se topească.
E frig afară, geamul e aburit,
de o săptămână ninge.
Dar se va încălzi
curând.