poeme de Vlad Levitt

Act

 

Vorbim aici de două trupuri,

nimic mai mult.

Lecția de biologie din clasa a șaptea,

istoria secretă dintr-un ecran,

noaptea nunții,

instinctul procreării,

supraviețuirea speciei.

Nimic mai mult.

 

Așadar, două trupuri:

unul asudă pentru celălalt,

celălalt pentru sine.

 

Ne întindem sătui și goi

la umbra pomului din care am mâncat.

Ne e greață,

dar un șarpe se strecoară între noi

și ne șoptește: Iarăși, Iarăși.

 

Apoi, unul dintre trupuri

își ia banii de pe noptieră și pleacă.

 

 

 

Tipare

 

Dezbracă-ţi hainele negre, călugăriţo!

Îmbracă-te în verde,

ia-ţi zborul. Devorează capete!

 

Ai avut destul grijă de pitici,

Albă ca Zăpada,

înnegreşte-te! Muşcă din măr,

din mărul ce-are şerpi în loc de viermi.

Hai, mușcă din măr!

 

Spânul îngenunchează în fața lui Harap Alb

într-o cameră ieftină de hotel

de la marginea regatului

 

Cenușăreasa vinde pe piața neagră

pilula care transformă bostanii în trăsuri,

știe unde se țin toate balurile tari.

 

Scufița roșie jupoaie lupul

cu un cuțit

și-l poartă în jurul gâtului.

 

Nu vă lăsaţi mai prejos,

ieşiţi din tipar!

 

Dacă nu, o să vă credem basme.

 

 

 

La nervi

 

Singurul lucru pe care îl iubeşte

sunt eu.

Se fereşte

să ştie,

refuză să vadă

că pentru asta îl urăsc.

 

Mă puteai crește cu un

hocus-pocus,

dar ai preferat

du-te ia-ţi din portofel.

Mersi.

 

Mi-e milă de iubirea ta

oarbă, surdă și mută.

Am păstrat bonul, vreau s-o restitui.

 

 

 

Taurul de alamă

 

În mijlocul oraşului sunt eu

şi urlu şi mă rog şi mă zbat.

Oamenii trec,

se mai întoarce câte-un cap,

dar nimeni nu vede câte se petrec

în inima oraşului ce bate-n mii de

trecători…

neştiutori.

Bate cu greu.

Focul de sub mine îmi şopteşte mereu:

Azi mori.

 

Cui şi de ce te rogi dacă nu crezi?

La cine şi de ce te uiţi dacă nu vezi?

Cui şi de ce îi strigi dacă eşti mut?

Nimănui… Nimeni n-a putut,

n-a văzut ori n-a vrut să vadă,

n-a auzit,

nu s-a oprit

s-asculte.

Ei aud doar inima oraşului care bate cu greu

şi nu văd taurul în care eu

azi mor.

 

Căldura nu doare, cine a zis că doare?

De unde vine căldura doare.

Dorul doare.

Inima oraşului care bate cu greu,

atâta nepăsare,

inimile care bat mereu,

toate goale.

Asta doare…

Dar nici pe departe atât de tare ca tine.

Tu, cea care mi-ai construit din zâmbete

taur. Tu dori. Dar lasă…

Azi mor.

 

 

 

Chibrit

 

Am închis ușa pe dinăuntru.

Mi-am legat de gât cheia ruginită și grea –

un ștreang, o ancoră

pentru mai târziu, când voi vrea

să ies.

 

Am dat drumul la muzică

și-acum stau cu un chibrit

în mână.

E frig afară, geamul e aburit.

De o săptămână

ninge.

 

Mașina tatei e legată cu un furtun de camera mea.

Îmi fac curaj.

 

Muzica începe să nu se mai audă,

să se topească.

E frig afară, geamul e aburit,

de o săptămână ninge.

Dar se va încălzi

curând.

poeme de Vlad Levitt

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top