de Răzvan Șerban
Stimate Doamne,
„Domnișoară” este un substantiv ce va fi scos din DEX. Nu face altceva decât să ne calomnieze imaginea, legându-ne fără voia noastră de o specie demnă de dispreț: bărbatul. A sosit vremea femeilor. Trebuie să acționăm aici și acum cât mai avem putere. Este ceasul al doisprezecelea, este momentul în care trebuie să începem epurarea. Prea multe secole am stat sub asupririle acestor animale cu creier rațional.
Au avut mii de ani șansa să reușească, n-au fost în stare de nimic. Nu am ceva personal cu bărbații, dar vreau să fiți alături de mine și să înțelegeți că au devenit inutili. Sunt consumatori ai energiei noastre fizice și, mai ales, spirituale. Uitați-vă numai la elucubrațiile cu care ne-au intoxicat de-a lungul istoriei: războaie, credințe, legi, religii, științe. Incapabili să facă față sexualității noastre, au răstălmăcit natura femeii, transformându-ne în obiecte ale plăcerii, pedepsindu-ne ori de câte ori ne manifestam feminitatea. Și nu s-au oprit aici: au inventat mișcări de o perversitate aproape de neconceput, cum ar fi feminismul – cea mai lugubră antifeminitate din câte au existat vreodată – care a triumfat, chipurile, prin câștigarea unor drepturi egale în raport cu bărbații. Altfel spus, feminismul ne-a transformat în femei-bărbați, proces pe care eu îl numesc emasculinizare (voi adăuga aici că acest cuvânt nu există în DEX, ci doar substantivul „efeminare”, „emasculare” având în esență același sens – încă o dovadă a disprețului pe care îl manifestă față de noi). Femelele pe care le vedem azi în frunte și care trăncănesc că ele reprezintă puterea femeii nu sunt altceva decât bărbați în piele de femeie.
Nu putem să aspirăm la instrumentele bărbaților și să pretindem că așa deținem noi controlul. Să conducem lumea conform regulilor masculine este ca și cum am încerca să ne exprimăm feminitatea comportându-ne ca ei. Nu putem umbla cu jumătăți de măsură.
Eu sunt alături de voi, doamnele mele. Eu lupt pentru voi, stimatele mele prietene. Acum, în mijlocul celui de-al treilea război mondial, trebuie să lovim fără milă. Este cel mai potrivit moment. Toate țările sunt pe deplin destabilizate, bărbații și-au pierdut complet busola, toate filozofiile lor s-au prăbușit.
Programul meu e simplu:
- Limitarea bărbaților aflați în viață la instrumente de reproducere. Vor fi folosiți doar pentru prelevare de spermă. Bineînțeles, vor fi ținuți în moarte clinică și prelevarea se va face prin recoltare direct din testicule.
- Noii masculi născuți vor avea trei posibile căi, determinate genetic: unu, vor fi folosiți pentru banca de spermă; doi, vor fi castrați și folosiți la treburi ce nu pot fi întreprinse de roboți sau de femei; trei, vor fi uciși. Oricât de radical ar suna, nu trebuie să avem compasiune față de ei, încă de mici sunt violenți și dăunători, ca niște paraziți periculoși ce trebuie exterminați. Vor exista, bineînțeles, programe de suport pentru femeile ce vor naște masculi.
- Tot ce au clădit până acum trebuie eradicat. Inutilitatea științei este evidentă. Gândirea lor ultra rațională a omorât ceea ce ne definește: capacitatea de a ne conecta cu natura. Vom revoluționa întreaga structură, pe care o vom reconstrui după modele feminine (și nu feministe).
- Religiile trebuie abolite. Nu există rău mai mare ca dumnezeu. Orice -ism trebuie distrus. Ateismul, creștinismul, satanismul, budismul, nihilismul, islamismul și oricare alte doctrine din creierele lor de berbeci vor fi pedepsite aspru. Nu uitați cât rău au făcut cu acestea. Mai mult de jumătate din genocide au fost făcute în numele credințelor sălășluite în neuronii lor anemici.
- Va exista o linie de producție a masculilor folosiți pentru plăcerile sexuale. Deja avem în lucru o clonă masculină care prin componenta ei genetică va determina un comportament pur sexual. Este timpul să ne dăm voie să fim Femei. Nicio soră de-a noastră nu a fost vreodată satisfăcută sexual în monogamia reprobabilă ce s-a practicat atât de mult timp. Este timpul să ne întoarcem la origini, este timpul să avem câți bărbați vrem doar pentru nevoile sexuale, fără cheltuieli ale sufletului nostru, fără inhibarea feminității noastre de teamă că vom fi judecate sau, și mai rău, omorâte.
- Programele mele au în vedere și exterminarea femeilor-bărbați. Nu am uitat de ele. Totuși, nu va fi o eradicare propriu-zisă, ci vor fi supuse mai întâi unor terapii de reintegrare feminină, iar dacă în final rezultatele nu vor fi satisfăcătoare, nu ne rămâne decât să recurgem la execuție. Știu că este dureros, dar nu ne putem cantona într-un sentimentalism feminist. Până la urmă ele singure au decis să devină femei-bărbați. Este momentul să răspundă pentru crimele săvârșite. În plus, vom lupta până la moarte pentru Era Femeii.
- Legile vor fi anulate. Nu avem nevoie de ele. Viața e mult mai bună dacă funcționăm conform instinctelor noastre feminine. Mai ales că, nemaiavând bărbați printre noi, nu mai există niciun motiv pentru existența legilor, care nu sunt decât o invenție stupidă și inutilă de factură masculină.
Acestea sunt doar câteva din multele obiective pe care le voi atinge și credeți-mă că nimic nu-mi poate sta în cale. Toate femeile din lumea politică de până acum au fost femei-bărbați, bineînțeles că n-au reușit nimic. Eu sunt prima Femeie adevărată. Eu sunt Moartea bărbaților. Eu sunt Viitorul. Rămâneți alături de mine. Împreună vom eradica iadul masculin. Împreună vom aduce aici Raiul Feminin.
Era ora 18 când și-a terminat discursul. Miliarde de femei au aplaudat minute în șir. Avalanșa era de neoprit. Revoluția dezlănțuită s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă, crescând din ce în ce mai mult până a devenit un cataclism. Al treilea război mondial adusese deja la pământ bărbații aflați la conducere. Lovitura femeilor a fost letală. În mai puțin de cincizeci de ani Pământul a revenit la origini. Viața era în sfârșit liberă. Timpul se oprise în loc. Natura își reintrase în drepturi. Iraționalul își urma din nou cursul, alături de întregul univers. Boala fusese eradicată, iar femeile erau libere să trăiască așa cum doreau. Părea că durase mult acest cancer masculin, dar să nu uităm că cincizeci de mii de ani sunt doar o clipă pe lângă vârsta universului născut din întunericul femeii.
Un singur bărbat scăpase. În mijlocul pădurii, încerca să aprindă focul cu un băț.