de George Cornilă
Totul risipit, totul isprăvit, urcați-mă pe rugul încins,
Ospățul s-a sfârșit și lămpile s-au stins.
[Viola Garvin – Casa Cezarului]
Robert Ervin Howard (1906-1936) s-a născut în Peaster, Texas și a murit la mai puțin de două sute de kilometri depărtare, în Cross Plains. De-a lungul scurtei sale vieți, singurele călătorii săvârșite în afara fruntariilor angoasante ale Sudului american au fost prin intermediul cărților citite și al poveștilor scrise. El însuși un personaj tragic, părintele subgenului sword and sorcery, nu a fost străin de căutările, luptele și violențele eroilor săi.
Un copil eidetic și studios, plimbat până în pragul adolescenței de tatăl său, medic itinerant, printr-o pleiadă de orășele văcărești sau boomtowns petroliere, dezrădăcinat, sfâșiat de conflictele conjugale care au marcat viața alor săi și de grijile materiale permanentizate, crescut cu relatări despre răfuieli cu pistoale între șerifi și tâlhari, linșări și raiduri sângeroase ale triburilor amerindiene, învățat de mic cu rănile cumplite ale pacienților singurului doctor din localitate și cu criminalitatea în continuă creștere, generată de zecile de mii de aventurieri care năvăleau în valuri în Texas, în speranța îmbogățirii rapide, tânărul Robert și-a căutat refugiul mai întâi în bibliotecă, apoi în sala de culturism și în ringul de box.
Înstrăinat de tatăl său, care cădea constant pradă escrocheriilor ce promiteau randamente halucinante, pierzând cu naivitate banii familiei, și nevoit să înfrunte mulțimea de bătăuși care umpleau străzile și cârciumile, și-a format o imagine aspră despre masculinitate și a devenit un rebel care nu tolera autoritatea cuiva asupra sa, totodată nutrind de timpuriu convingerea că lumea era un loc brutal, în care doar cei puternici puteau supraviețui. Înclinația spre sporturi violente i-a fost temperată doar de pasiunea pentru literatură, pe care i-a insuflat-o mama sa, care obișnuia să îi citească poezii zilnic, încurajându-l în același timp să-și exprime trăirile în scris, ceea ce băiatul a început să facă încă de la vârsta de nouă ani. Adevărata lovitură pentru el avea să vină abia atunci când aceasta s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Când nu își antrena trupul – își impusese un program rigid de exerciții fizice, ridica greutăți și tăia zilnic un stejar, pe care îl ciopârțea apoi în lemne pentru foc, transformându-se astfel dintr-un puștan slăbănog într-un tânăr musculos –, Robert citea cu aviditate și încerca să obțină publicarea textelor sale în diverse reviste literare. Simțind că avea nevoie de îndrumare, și-a dorit să se înscrie la un curs de literatură, însă tatăl său a refuzat să plătească taxa, susținând că scrisul ar fi fost o meserie fără viitor. Refuzurile s-au tot adunat de-a lungul anilor care au urmat. La optsprezece ani a reușit să vândă primul text, revistei falimentare Weird Tales, pentru suma de 16 dolari, bani pe care i-a primit abia anul următor, când povestirea a fost tipărită. În tot acest timp, Howard a avut o multitudine de slujbe pe care le-a detestat și pe care le-a părăsit din cauza salariilor mici, a programului prelungit și a șefilor autoritari. S-a angajat apoi la un ziar local, unde i s-a dat să scrie o rubrică de știri despre industria petrolieră.
În perioada următoare, a scris poezii, proză umoristică, povestiri de aventuri cu tentă istorică sau horror, o serie de texte despre box și a început lucrul la un roman autobiografic. A publicat tot mai mult, cu succes moderat. Scrisul său s-a ramificat apoi spre o multitudine de teme, plasate din Antichitate, trecând prin Evul Mediu și Renaștere, până în contemporaneitate, prin numeroase arii geografice. Tot mai multe reviste s-au arătat interesate, banii au început să vină și Howard a renunțat la studii. A devenit interesat de originile sale irlandeze și a început o vastă corespondență cu celebrul H.P. Lovecraft.
Când a lovit Marea Criză, multe dintre publicațiile care acceptau textele sale au dat faliment. Mai mult, Howard și-a pierdut economiile când băncile în care își depusese banii s-au închis. S-a angajat ca vânzător ambulant de tortillas și vin spaniol ieftin. Într-una dintre aceste călătorii prin Texas s-a născut personajul Conan. Cum nu avea acces la cărți relevante și, din cauza slujbei ostenitoare, nici timpul necesar, Howard a optat pentru un cadru pseudo-istoric, care să-i permită libertate de mișcare și a preschimbat una dintre povestirile avându-l ca protagonist pe Kull, respinsă de revistele literare, în ceea ce mai târziu a devenit cunoscută drept The Phoenix on the Sword și care este inclusă, împreună cu următoarea povestire din același univers, în volumul Conan Barbarul: Phoenix pe o sabie / Turnul elefantului, apărut la Crux Publishing în 2018. Au urmat o multitudine de povestiri și nuvele plasate în universul hiborian, precum și un roman care nu a fost publicat în volum în timpul vieții sale.
Singura legătură amoroasă a lui Howard despre care se știe a fost cu Novalyne Price, o tânără care la rândul ei își dorea să fie scriitoare. A fost o relație turbulentă, care s-a încheiat când aceasta l-a înșelat pe Howard cu unul dintre prietenii lui cei mai buni, Truett Vinson, alături de care scriitorul a întreprins o călătorie în New Mexico. Aici a început să contureze ultima sa nuvelă, Red Nails (Howard mai explorase ideea orașului părăsit în Xuthal of the Dusk/ The Slithering Shadow), o poveste, în esență, despre declinul civilizațiilor ca etapă inevitabilă a unui ciclu la care omenirea este condamnată. Decădere, corupție, violență, sadism și nebunie, toate acestea erau aspecte ale vieții la care autorul fusese martor ori părtaș.
Într-o scrisoare către scriitorul și prietenul său Clark Ashton Smith, Howard afirmă că a înfățișat în nuvela amintită doar ce a crezut că s-ar întâmpla în situația dată, iar noi, după aproape un veac de evenimente cutremurătoare, putem concluziona că nu a fost departe de adevăr. Cam pe atunci a început pentru Howard propriul declin vertiginos. Boala mamei sale s-a înrăutățit, revistele întârziau plățile, iar scriitorul, rupt de prietenii săi care acum aveau cariere și familii, a găsit că nu mai putea să se concentreze asupra scrisului.
Există dovezi că sinuciderea sa a fost premeditată, întrucât în săptămânile dinaintea tragediei, după ce Howard a primit vestea că, în ciuda sumelor uriașe cheltuite pe tratamente, mama sa era pe moarte, acesta i-a dat agentului său instrucțiuni de urmat în cazul morții sale premature, și-a redactat testamentul și a împrumutat un pistol automat Colt de calibrul .380 de la un prieten, după care a cumpărat un loc de veci pentru familia sa.
După ce mama sa a intrat în comă, fără șanse de a-și reveni, acesta a mers până la automobilul său, a scos pistolul din torpedo și s-a împușcat în cap. Nu a murit pe loc, ci abia opt ore mai târziu, cu puțin timp înainte ca mama sa să-și dea, la rândul ei, cea din urmă suflare. Ultimele lui rânduri pentru lume au fost găsite pe o coală de hârtie lăsată în mașina sa de scris Underwood, două versuri din poemul The House of Caesar al Violei Garvin[1]. Nuvela cuprinsă în acest volum a fost publicată postum în revista Weird Tales, în cele patru luni care au urmat morții autorului.
Lăudat de mulți pentru colosala sa imaginație, manifestată într-o operă de o vastitate atipică pentru un scriitor atât de tânăr, admirat pentru influența postumă întinsă pe decenii, Howard a avut parte și de critici, fiind acuzat că scrierile sale sunt puerile, lipsite de valoare literară sau simple pastișări ale lui Lovecraft. Forța lui Howard nu a stat însă în stil, ci în energia frenetică și forța primordială care răzbește din textele sale, care au oferit o șansă de evadare cititorului nepretențios de pulp fiction, omului de rând zdruncinat de criza economică, sau puștiului slăbănog bătut de băieții mai mari. Poveștile lui Howard i-au ajutat pe toți să călătorească în lumi altfel inaccesibile, să trăiască aventuri, să fie de neînfrânt.
Omul care, până la vârsta de treizeci de ani, i-a dat lumii pe Conan Barbarul, Sonya cea Roșie, Kull Cuceritorul, Solomon Kane, Agnes de Chastillon și Steve Costigan a dus o viață de lipsuri, frustrări și neîmplinire, iar acestea l-au ros încet, împingându-l spre un gest disperat, curmând astfel o operă care ar fi putut să fie de o grandoare pe care doar J.R.R. Tolkien sau George R.R. Martin ar mai fi egalat-o.
Pe lângă a face accesibilă opera lui Robert E. Howard cititorilor români, scopul Integralei Conan Barbarul, apărută la Crux Publishing, este de a contribui la corectarea unei nedreptăți.
#Notă
[1] All fled, all done, so lift me on the pyre; The feast is over and the lamps expire.