Greaţă

de Morgothya

pt. Ştefan

viermii au fost scăpaţi de un nebun din cuşcă şi lăsaţi să se plimbe nestingheriţi pe străzi
totul colcăie de prezenţa lor sufocantă
ne facem că nu îi vedem, ne minţim că nu ne vor stingheri niciodată, nu ni se vor agăţa de haine, nu ne vor cerşi milă şi apoi, dacă le-o vom refuza, se vor răzbuna cu brutalitate
uneori îşi scot şi consoartele mustind de putreziciune la o pizza şi la o bere slabă la halbă
au cel mai nonşalant aer din lume, dar dacă ar fi lăsaţi de capul lor nu ar supravieţui niciun minut într-o lume în care pentru a nu fi absorbit în vid trebuie să faci alegeri

uneori, viemii se întâlnesc cu gândacii
trec unii pe lângă alţii şi evită cu scârbă să se atingă
viermii privesc cu dispreţ gândăcenia şi invers
viermii sunt roz, gândacii albaştri
masca pe care o purtăm oră de oră stă la coadă să intre într-o bodegă în care se produce o orchestră retro…oribil de plictisitor

viermii nasc şi pui, uneori vii, alteori cum se nimereşte
şi uneori puii chiar ajung la maturitate
făcându-şi mândri părinţii şi ducând viermuiala mai departe

Viermii îi privesc pe oameni cu ură şi invidie
le e ciudă că nu îi înţeleg şi că nu îi vor înţelege niciodată
dacă ar putea, i-ar distruge, i-ar călca în picioare
şi-ar revărsa conţinutul putred al intestinelor asupra lor
îşi doresc un univers orb şi surd, numai pentru ei
vom fi într-o bună zi expulzaţi, ni se va tăia accesul la gust şi miros
le vom primi doar pe cartelă, cu porţia
nu vom putea decât să privim totul din afară, încătuşaţi, resemnaţi şi trişti
iar ei se vor înmulţi, vor creşte, vor procrea şi vor fi mândri de progeniturile lor
vor împlini în sfârşit voia lui dumnezeu pe pământ