de Paul Celan
traducere din germană de Maria Banuş
Zadarnic pe geam pictezi inimi:
prinţul tăcerii
strânge ostaşi, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalţă-n copac – o frunză, de-azur când e toamnă;
împarte oştirii iarba tristeţii, florile timpului;
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfăşurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe
scară,
cândva, cand era castelul în flăcări şi tu rosteai omeneşte: Iubito…
El manta nu o cunoaşte şi steaua n-a implorat-o şi se ia după frunza
ce-i pluteşte-nainte.
“O, iarbă”, i se pare c-aude, “o, floare a timpului”.
Zadarnic pe geam pictezi inimi