Criticii din România nu se referă numai la carte, atacă deopotrivă şi autorul

[interviu cu Leonard Ancuţa, autorul volumului de versuri Iubirea e amintirea unui viol, Herg Benet Publishers, 2011]

1. Ai mai publicat cărţi şi la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine şi te-a determinat să cauţi o alta?

Am două cărţi publicate, două romane, Control la ed. Tritonic, în 2009, şi !NFERNUL, la Editura Tracus Arte, în 2010. Întotdeauna m-am gandit că publicînd o carte trebuie să aleg o editură reprezentativă, o editură care să-mi accepte cartea, să o promoveze si să mă plătească pentru asta. Din păcate Tritonic nu mi s-a părut deloc o editură serioasă, mi-a dat cu flit cînd a fost vorba de plata drepturilor de autor, cu o aroganţă de nedescris. M-am simţit ca un sclav care, dacă cere de mîncare după ce a muncit, e mai degrabă împuşcat, ce atîtea pretenţii. Ca să nu mai vorbim de promovare, Control n-a avut parte de aşa ceva din partea editurii şi din cauza asta a rămas cvasi-necunoscută. Că au fost ceva vînzări s-a datorat în mare parte muncii depuse de mine şi banilor cheltuiţi pentru lansările de la Bucureşti şi Iaşi. Adică şi bătut şi cu banii luaţi. Cu editura Tracus Arte am o experienţă extrem de placută, clauzele contractului au fost respectate pana în prezent, am încasat şi ceva bani, deci totul e în regulă. Nu cred că îmi doresc să încetez colaborarea cu această editură, dar pentru moment am luat decizia de a debuta cu poezie la o altă editură, gîndindu-mă că în acest fel şi !NFERNUL şi noua mea carte, Iubirea e amintirea unui viol nu se concurează una pe cealaltă, mai ales că distanţa între ele nu e foarte mare.

2. Cum ai ajuns să publici la HBP? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

Am auzit de HBP odată cu lansarea cărţii SUROGAT a lui Sorin-Mihai Grad, şi cum ştiam că el hălăduie prin Germania m-am gîndit (şi din pricina rezonanţei numelui Herg Benet) că e vreo editură străină care se lansează pe piaţa românească (ca Rao). Aşa că mi-am zis că n-am ce pierde şi le-am scris. Cînd am primit răspunsul am mai aflat încă o dată ce mică e lumea – pe Alex şi Cristina îi ştiam din facultate. Aşa am aflat că eram ”luat în colimator” şi hotărîrea de a publica o carte împreună s-a luat rapid, chiar înainte de-o bere.

3. Eşti mulţumit de cum ţi-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie şi tipar etc.) şi de cum arată aceasta?

Dacă e să mă refer la cărţile celelalte, apoi pot spune că sunt oarecum mulţumit. La Tritonic am avut o copertă bună, dar îngrijirea ediţiei a fost cam varză. De altfel la ambele cărţi sunt greşeli de tehnoredactare. În ce priveşte distribuţia, la Control am avut parte de una la nivel naţional, însă acum cartea nu se mai gaseşte în librarii, probabil s-a vîndut. La !NFERNUL, cred că se putea scoate o copertă mai bună, şi ar fi putut fi de asemenea mai bine corectată. Mă rog, cred că ăsta e un sindrom în România, în majoritatea cărţilor pe care le-am citit am găsit greşeli.

[Leonard Ancuţa]

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii HBP sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ţi-ar propune aşa ceva?

În momentul de faţă am deja 2 materiale finalizate în brut, care necesită o finisare, dar se poate spune că sunt aproape gata cu încă două volume: unul de proză scurtă, celălalt de poezie. Încă nu ştiu ce voi face cu ele, e încă prea devreme să mă gîndesc.

În ce priveşte o colaborare permanentă, n-aş refuza aşa ceva dacă voi fi mulţumit de cum decurg lucrurile cu primul volum.

5. Eşti dispus să participi/colaborezi la activităţile promoţionale organizate de editură pentru a-ţi populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariţii la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activităţi şi pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Am lansat două cărţi pînă acum şi ştiu că cel puţin moral, faţă de cartea lui, autorul e obligat să participe la toate activităţile enumerate mai sus. Fiecare dintre cele două evenimente de lansare pentru Control şi !NFERNUL au fost gîndite şi realizate de mine. Participarea editurilor a fost limitată la fiecare dintre ele, totuşi e bine că măcar la !NFERNUL nu a trebuit să scot bani din buzunar. Pentru lansarea Control am investit mai mult de 300 de euro, bani pe care mi-aş dori să-i recuperez, măcar în parte, din vînzările cărţii. Din păcate n-am primit nimic din partea Tritonic, nici măcar drepturile de autor.

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ţi-ai trimis singur undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Nu prea ştiu ce să cred despre concursuri. Nu pot spune că am încredere în ele, dar primul lucru care trebuie făcut este participarea. Cred că editura ar trebui să trimită cărţile autorilor, în condiţiile în care cred că e normal că editura are un beneficiu de imagine din asta, pe de altă parte ea cunoaşte, sau ar trebui să o facă, aceste concursuri.

7. Aceleaşi întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ţi se vândă cărţile sau să fie bine receptate de critică?

Personal cred că şi vînzarea şi părerile celor consideraţi avizaţi sunt importante. Pe de altă parte în aceste persoane numite critici nu am o mare încredere, am văzut de multe ori cărţi desfiinţate de critică, cu toate că nu-s aşa rele, am văzut autori atacaţi tocmai prin cărţile lor. De cele mai multe ori, criticii din România nu se referă numai la carte, atacă deopotrivă şi autorul, şi asta pentru că la noi cercurile literare sunt destul de restrînse şi contactele sunt de multe ori inevitabile, lucru care în timp poate naşte simpatii sau antipatii personale, care se răsfrîng apoi prin subiectivitatea analizelor pe text. Poate tocmai de aceea editurile ar trebui să facă această mediere între autor şi critic şi să propună ele criticilor cărţile spre editare.