Bath watch

de Igor Ursenco (Romania)

for the English version please click here

 

DUPĂ CE AU VIZIONAT – cu brațele alăturate dar fiecare pentru motive și pretexte diferite – unul dintre obișnuitele episoade tonice ale serialului american, avîndu-i ca protagoniști pe remarcabilii Pamela Anderson și David Hasselhoff în tinerețea lor de stele de cinema în devenire, George și Maria s-au îndreptat spre patul, amplasat în micul dormitor care mai cumula, din restricții spațiale, și funcțiile sufrageriei.

 

”Geo, știi ce zi e astăzi?”, îl întrebă femeia, în timp ce încerca să îl ajungă din urmă pe coridorul îngust.

”Ziua noastră, dragă?”, îi răspunse din mers George, fără a-și întoarce capul.

”Te asigur: nu e una obișnuită”

”Iar eu sînt convins de contariul. Mai neobișnuit mi se pare că nu îmi zici George… Ca întodeauna”, cînd a pus acentul pe ultimul cuvînt, bărbatul a întors automat capul.

”Nu mai fă pe prostul, Geo… E cea de-a douăsprezecea aniversare de la căsătoria noastră… Ai uitat?”

”Cum să uit? Douăsprezece ani de cînd ne ținem zilele și nopțile cu salvamarii de la ”Baywatch”

”Ai uitat că chiar tu ai fixat data nunții în ziua cînd ai aflat că vor transmite serialul?”

”Da? Și avem ceva special cu acestă ocazie?”

 

”Am pregătit o șampanie”, Maria îl apucă de locul umflat dintre cracii pantalonilor, ”iar aici…”, arătă ea la locul de unde trebuiau să se reliefeze sînii ei: ”…oare ce avem aici?”. Și fiindcă George nu se arătă dispus, sau poate nepregătit, să intre în rol, tot ea continuă complice:

”… două portocale, desigur”

”Bine, dar sînii tăi, Maria… Cum să-ți spun … mai degrabă ai crede că ai pus două prune în locul lor… Dar și acelea de import…”

”De aia te uiți tu la altele … cu ugerele pînă la pămînt..”

”La te referi?”

”Știi tu foarte bine la cíne!”

”Cine, Pamela ?”

”Da, la stricata de Pamela Anderson, cine alta…”

”Doamne-dumnezeule, ce pereche de sîni poate poseda o femeie… adevărată”

”Dar tu, blegule ce ești, ai văzut ce pectorali are David?”

”David și mai cum?”

”Știi prea bine că nu pot să-I pronunț numele lui ciudat… Dar asta nu îmi schimbă cu nimic atitudinea, George, să știi…”.

 

De ciudă, bărbatul a ieșit să fumeze o țigară pe balconul de la etajul nouă. Cînd erau încă în perioada de căutare dificilă a unei chirii pentru familia lor, George a avut de ales între un apartament situat la parter și unul de la etajul nouă, optînd pentru ultimul: din simplul motiv că spera să ajungă în ”al nouălea cer”. Atunci Maria și-a consumat cele mai romantice clipe din viața ei conjugală, dar porția se dovedise a fi săracă în calorii: cerul din lumea reală era așa de lăsat, încît părea că din miile de stele pictate pe fundalul boltit, cele mai grele au căzut în oraș.

 

Acum George, urmînd cu privirea melancolică în special de la efectele filmului, calea scrumului de la țigară, brusc o observă pe Maria ieșind din scara blocului. În mîna ei mică și gingașă, soția lui legiuită în fața altarului de la mica catedrală din oraș, ducea unica lor valiză, albastră și roasă pe la colțuri, pe care o cumpăraseră cu banii rămași de la nunta ce se consuma acum douăsprezece ani. George a aruncat țigara nefumată, direct în capul unui locatar care venea grăbit cu un coș înspre scara blocului, și se îndreptă spre ușa de la ieșire. Pe masă stăteau ca un monument post-mortm fructele simbolice neatinse și șampania rece nedesfundată. Dar în ochi I se aruncase un bilețel, cu margini neuniforme. Caractere grăbite și inegale, dar sugestive pentru mesajul care trebuiau să îl acopere: ”Adio, Geo. Am plecat la maică-mea. De data acesta definitiv. Te rog nu mă mai căuta. Maria”.

 

Bărbatul se scărpină, îngîndurat, la frunte, pe urmă la ceafă. Apoi repetă aceleași mișcări: cu vîrful picioarelor. Cînd pe o pe pulpă, cînd pe alta. Brusc, i se păru că a auzit un zgomot repetat, abia imperceptibil, provocat de un jet de apă. Utîndu-se nedumerit, George a remarcat că acesta provine de la camera de baie, plasată la marginea coridorului. Inițial s-a gîndit să o strige pe Maria pe nume. Realizînd că tocmai a văzut-o depărtîndu-se de bloc, a înjurat sub nas. Pentru căteva clipe s-a trezit că rîde încet. Apoi, rușinat de avalanșa de sentimente consumate și presentimente necunoscute, dădu vina pe neobișnuința sa de a rămîne singur, fără prezența palpabilă a Mariei.

 

Dar zgomotul din baie deveni insuficient de suportabil pentru a mai căuta explicații logice. George se apropie tiptil și puse urechea la ușă. Apoi se duse la bucătărie, de unde reveni mai nehotărît dar cu un cuțit de pîne ascuns la spatele gîrbovit.

Hotărît să pună capăt enigmei, bărbatul apăsă cu putere clanța. Dar așa cum ușa s-a dovedit a fi întredeschisă, inerția avîntului l-a făcut să se oprească numai cînd a simțit o durere acută la picior, provocată de marginea zgrunțuroasă a căzii.

 

Nici suferința înmiiită a destrămării căsniciei cu Maria nu putea să compenseze șocul care l-a imobilizat pe bărbat, preț de cîteva minute bune: în cada lor familială, mică și uzată de șirul de chiriași care s-au perindat de-a lungul anilor, își spăla sînii divini, chiar dacă perfecționați periodic de tehnologia chirurgiei plastice, însăși actrița americană Pamela Anderson în persoană. ”Ce te uiți, blegule?”, îl luă aspru diva cinematică, ”sînii mei îți par niște fructe exotice?”

 

”Păi… Eu credeam că…”, ascunzînd cuțitul la spate, fanul ei înfocat încercă să se scuze, ”eu doar vroiam să…”

”…fii pe pace… Cum zici că te cheamă?”

”George… sau Geo… Cum preferați, doamnă”

”Normal, Geo, cum altfel… Ascultă Geo, sînt chiar eu, Pamela… Actrița Pa-me-la Ander-son!!! Și nu mai sta așa încremenit. Adă odată șampania ceea…”

 

George porni automat spre ușa de la ieșire. Dar Pamela nu îl scapă din priviri: ”unde ai luat-o?”

”Parcă mi-ai zis despre șampanie…”

”… șampania cea rece de pe masă, Geo”.

După un gest al mînii dezgolite care indica, fără niciun echivoc de interpretare admis, chiar la cada plină cu spumă, femeia din fața lui continuă cu persuasiune irezistibilă:

”Și încă ceva, Geo…”

Bărbatul se apropie instinctiv de cadă. Fără a spune un cuvînt, Pamela Anderson îi făcu semn să-și aplece partea laterală a capului. Cînd George își ridică melcul înroșit al urechii, devenite brusc grea ca de fontă, întregul spațiul auditiv, boltit și cu rezonanță de catedrală, se umpluse de inflexiunile vocii ei lascive ca o simfonie celestă:

 

”…alătură-mi-te cît apa încă e călduță!”

 

2 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro Bath Watch

  2. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #31 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.