“Lucrez pentru Europa”

[interviu cu fotograful francez Jean-Marc Caracci despre proiectul său “Homo Urbanus Europeanus“]

de Sorin-Mihai Grad
traducere din limba engleză de Amalia Poatcă

1. Toată lumea fotografiază biserici atunci când vizitează un oraş nou. Cum se face că, după ce am văzut de foarte multe ori galeriile proiectului dvs., nu am observat nici o biserică?
Ei bine, lucrând la Homo Urbanus Europeanus, nu sunt interesat exclusiv de niciun tip de clădire anume. Eu mă plimb foarte mult, descoperind locuri ce ar fi potrivite pentru o fotografie reuşită. Aşadar, ar putea fi o biserică, de ce nu, dar depinde de arhitectura acesteia, de lumina care cade pe ea şi, cel mai important, depinde de posibilitatea de a fotografia o persoană în cadrul respectiv.

2. Cele mai multe dintre fotografiile dvs. prezintă un om ce se află în faţa sau în trecere pe lângă o clădire. Vorbiţi şi cu cei pe care îi fotografiaţi? Le trimiteţi pozele atunci când sunt gata?
Nu, nu… Nu vorbesc niciodată cu ,,personajele” mele. Mai mult, ele nici măcar nu ştiu că sunt fotografiate de mine. Vezi, folosesc o lentilă de 28 mm şi, de obicei, stau la o distanţă de 15 până la 25 de metri de persoana respectivă.

3. Cât timp petreceţi într-un singur loc până ce apare persoana potrivită pentru fotografie?
Aşa cum am spus mai devreme, principala mea misiune este aceea de a găsi cadrul potrivit… apoi de a aştepta lumina potrivită şi siluetele potrivite care să vină în imagine. Aşa că, crede-mă, pot aştepta o oră, aproape fără să mă mişc, în acelaşi loc, gata pentru a face fotografia…până pot surprinde momentul potrivit: loc+lumină+personaj. Adesea, se întâmplă să mă întorc zilnic [timp de 7 zile, timpul petrecut pentru fotografiere într-o capitală] în acelaşi loc… până când obţin imaginea pe care o vreau. Acesta a fost cazul de exemplu pentru fotografiile Reykjavik 1-Lisabona 2-Belgrad 2-Oslo 1-Vilnius 1-Praga 2 din portofoliul de mai jos: http://homo.urbanus.free.fr/portfolio/index.html

4. Cum găsiţi locurile şi clădirile pe care le fotografiaţi? Citiţi despre capitală şi despre clădirile ei cele mai importante înainte de a-l vizita sau lăsaţi oraşul însuşi să vi se dezvăluie şi să vă inspire pur şi simplu?
Nu citesc nimic înainte de a veni într-o capitală… aşa cum nu au importanţă pentru mine locurile foarte cunoscute, pieţele şi altele asemenea. Repet, menirea mea este aceea de a fi un peregrin… şi de a afla locul potrivit. Vreau să înţelegeţi că, imaginile proiectului Homo Urbanus Europeanus fie că sunt din Bucureşti, Tallin sau Paris sunt caracterizate de ,,apartenenţa lor la Europa”. Caracteristicile naţionale şi culturale sunt excluse, pe cât de mult posibil, din sfera sa de activitate. Aşa că, privind imaginile proiectului, nimeni nu poate recunoaşte vreo ţară sau vreun oraş [exceptând locuitorii înşişi]… dar oricine poate recunoaşte Europa în toate aceste imagini. Acesta este de fapt scopul, filosofia acestui proiect.

5. Cât timp petreceţi într-un singur loc pentru a fotografia? Depinde acest lucru de un program stabilit, de bani sau depinde de momentul pe care-l simţiţi potrivit?
De obicei, stau 7 până la 10 zile. De fapt, 7 zile sunt suficiente pentru a fotografia HUE într-o capitală, dar, dacă merg în partea de nord a Europei sau în partea de sud dar nu în sezonul estival, îmi programez o şedere mai lungă de 10 zile… deoarece ştiu că în aceste cazuri vremea poate fi închisă şi/sau ploioasă. Aşa cum poţi vedea în imaginile mele, folosesc cel mai mult soarele şi umbrele. Atunci când afară este timp ploios/închis merg underground. Vezi imaginile Praga 2-Sofia 4-Ljubljana 1- Bruxelles 5.

6. Există vreo capitală de ale cărei fotografii pentru proiectul dvs. să nu fiţi mulţumit întrutotul? Dacă este aşa, vă veţi mai întoarce în acel loc?
Da, am de gând să mă întorc şi să fotografiez Bratislava din nou. A fost prima capitală pentru proiect şi, pe când mă aflam acolo, nu ştiam cu adevărat ce doream… vreau să spun că nu ştiam ce stil vroiam să dau proiectului. Prin urmare, seria Bratislava nu este una reuşită, potrivit stilului proiectului. E posibil să stau 2 zile în Bratislava în iulie… între fotografierea Budapestei şi a Vienei.

7. Am înţeles că intenţionaţi să vindeţi fotografiile şi să publicaţi cărţi cu acestea, însă până reuşiţi acest lucru, cum este finanţat proiectul dvs.? Aveţi sponsori pentru acesta?
Proiectul Homo Urbanus Europeanus nu este unul finanţat, eu suportând toate cheltuielile. Desigur, utilizez cele mai ieftine zboruri, şi, ce este mai important, nu merg niciodată la hotel [una din principalele mele misiuni, atunci când nu fotografiez un oraş, este aceea de a găsi gazde, de a scrie artiştilor, centrelor culturale şi aşa mai departe, navigând pe Internet şi scriind e-mailuri şi e-mailuri].
Din fericire, încep să închiriez/să vând expoziţii ale proiectului… precum în Sofia [Bulgaria] şi în Balingen [Germania], de pildă. Sau, uneori, precum în Tirana, Albania [unde voi merge în curând], sunt invitat de ataşatul cultural al ambasadei Franţei.

8. V-a facut vreunul dintre locurile pe care le-aţi vizitat pentru acest proiect să ziceţi că v-ar plăcea foarte mult să locuiţi acolo?
Ha, ha!… Sunt foarte norocos să locuiesc în Montpellier, unul dintre cele mai atrăgătoare oraşe din Franţa [întrebaţi-i pe parizieni, ar trebui să fie de aceeaşi părere ((:]… aşa încât, crede-mă, nu aş alege alt loc decât frumosul meu sud. Şi, înţelegi, vizitez capitalele doar pentru proiect… există locuri interesante de fotografiat pentru Homo Urbanus, dar niciodată pentru a trăi acolo.

9. Pe site-ul dvs. este scris că plănuiţi să vizitaţi capitalele statelor mici, precum Vanduz sau Pristina, dar nu Monaco, San Marino sau Andorra la Vella. Au fost acestea omise în mod intenţionat?
Da, le-am ocolit anume… fiindcă sunt cele mai stupide frontiere şi ,,state” din Europa.

10. De ce v-aţi intitulat proiectul Homo Urbanus Europeanus in latină şi nu în engleză sau în franceză? Ce speraţi să realizaţi până la finalizarea acestui proiect?
Am vrut să intitulez proiectul folosind nişte cuvinte uşor de înţeles pe plan internaţional. Aceasta deoarece nu este un proiect despre Franţa, sau despre o ţară sau alta… ci un proiect despre vechea şi minunata noastră Europă. Şti, îmi face plăcere să spun, referitor la proiectul Homo Urbanus Europeanus, următoarele: ,,Lucrez pentru Europa”. Într-adevăr, pe plan filosofic, proiectul are în mod limpede o opţiune politică. Având Europa drept cadru, mai cu seamă capitalele sale, ideea este de a aduna toate ţările europene prin fotografie… fie că deja aparţin Uniunii Europene sau încă nu. O singură lume: nu-mi place ideea de frontiere… nici măcar ideea de steag. Steagurile şi frontierele reprezintă, în opinia mea, o concepţie despre lume din evul mediu.

11. Care este opinia dvs. despre Uniunea Europeană, este ea necesară, aduce mai multe avantaje sau mai multe dezavantaje pentru un european?
Uniunea Europeană a fost creată ca ,,instrument” împotriva războiului. Aşa că, crede-mă, nu ar trebui să ne gândim la niciun fel de dezavantaje… fiindcă cel mai important avantaj este PACEA.
Bucuraţi-vă de capitala voastră, bucuraţi-vă de Europa… este ceea ce vreau să transmit prin proiectul Homo Urbanus Europeanus.

12. De curând aţi vizitat Bucureştiul. Dat fiind faptul că mulţi spun că Bucureştiul este un oraş gri, a fost un avantaj pentru capitala noastră că faceţi doar fotografii în alb/negru?
Ha, ha!.. ,,Gri” sau nu, culorile se găsesc peste tot în oraşe [reclame, copaci, îmbrăcăminte şi aşa mai departe] aşa că, a fotografia în alb&negru este cel mai bun mod de a păstra subiectul ca punct central: Omul, în Oraş, în Europa. Dar, ai dreptate, Bucureştiul este mai degrabă un loc ,,gri” şi căruia îi lipseşte spaţiul… îi lipseşte mai cu seamă un spaţiu pentru oameni, unul pentru a te bucura de oraş. Mi s-a părut că, în Bucureşti, totul este făcut pentru maşini… şi nimic [sau rareori] pentru pietoni. De exemplu, această fântână imensă din Piaţa Unirii, ar fi probabil cea mai frumoasă din Europa… dacă Primarul Bucureştiului ar decide să interzică accesul maşinilor în zonă. Cu adevărat, visez să văd această fântână minunată, cândva, făcând parte dintr-o grădină imensă şi liniştită.

13. Aţi dori să menţionaţi şi altceva legat de vizita dvs. în ţara noastră?
Aş dori să mulţumesc în mod special Anei şi lui Emil, doi români vorbitori de limbă franceză şi care locuiesc în Bucureşti… pentru încrederea, ajutorul, generozitatea şi bunătatea lor. Şi, bineînţeles, aş dori să le mulţumesc Mihaelei şi lui Thomas, care m-au găzduit cu generozitate în Bucureşti.

14. Vă mulţumesc pentru acest interviu pe care mi l-aţi acordat cu amabilitate şi pentru că ne-aţi oferit fotografiile pentru a ilustra ,,secţiunea” imagini a acestei ediţii a EgoPHobia!
Eu sunt cel care îţi mulţumeşte, Sorin-Mihai.

# the English version of this text can be read here.

2 Comments

  1. Pingback: Revista EgoPHobia » Blog Archive » “I am working for Europe”

  2. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #22

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.