Poeme de Ionela Mădălina Grosu

[Premiul revistei EgoPHobia la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”- TRADEM, ediţia a XXXIII-a, Craiova 2011]
 
 
toate pânzele de păianjen sus
 
am mai trecut prin asta şi nu m-a durut îmi repetă zilnic M
M care şi-s inventat propria viaţă tranşată de maşini roşii
 
cade frigul peste umărul meu
zidurile îmi pipăie coapsele de fecioară
 
ar trebui stinse felinarele
aşa s-ar aprinde suflul dintre lume şi noi
 
între buzele de bărbat abia născut
fumul de ţigară purifică nudismul şi cicatricile mele
 
M cântă la chitară
în braţele mele sufletul lui se zbate
M stinge luminile când dorm şi mă plimbă prin mări vocifere
 
mi-am îndreptat părul mi-am pus o rochie strâmtă şi un ruj coplanar cu sângele
de şina spinării s-a alipit semifericirea
 
în plan secund îi sărut paşii bolnavi de tăcere
 
conştiinţa a devenit un lagăr
vino să vântăm
 
 

Către un refugiu
 
În intimitatea acestor străzi
văd în mine tot ce n-am visat
vin nebunii şi
înconjoară ca nişte cuţite lumina
 
sunt victima perfectă
 
pe trotuar se mânjeşte
cu tăieturi de braţe
şi minte
şi inimă şi…
TOTUŞI E FERICIRE!
 
fericirea aceea
care capătă valenţele durerii comune
prin oamenii ai căror copii au ars în incubatoare
care aleargă prin biserici după mântuire.
 
e fericirea neagră
care se scalda în
războaie
lichior
şi ferestre ce duc spre moarte
 
oamenii n-au învăţat jocul de-a moartea
care se plimbă prin casă desculţă
şi bea 3 în 1 dizolvat în alcool
 
glasul copiilor noştrii stă în picioarele crăpate ale lumii
în fiecare dimineaţă de solitudine un Dumnezeu
trimite fericirea neagra
 
 

probleme tăcute
 
din pumnii noştri
fluturi din hârtie de ziar
plutesc
Şi
prind chip de Dumnezeu
 
în jurul mesei rotunde
se joacă poker
cu poeziile mele
 
fericirile fiecărei zile
s-au ataşat ca o cicatrice
pe chipul cerşetorului
 
pe trupul orizontal
inocenţa unei domnişoare
devine libertatea
cuprinsă într-o carceră
 
pisicile negre
parcă pe data de 13 marţi
zboară deasupra conştiinţei
 
morţii nu se mai îngroapă
îngerii nu-s mai îngeri
numai moartea salvează vieţi
 
e-o noapte în care îţi tragi plapuma peste cap
şi dai frâu liber pasiunilor adolescentine
erotismul devine un sicriu viu agăţat la gâtul copiilor
ca o povară a trecutului