Pisicosul

[fragment]

de Ovia Herbert

 

1.

pisicosule ne era  foame

ne era mereu foame

dimineaţa între dimineaţă şi prânz la prânz seara la miezul nopţii după miezul nopţii

şi ne era teamă că o să murim de foame

şi nimeni nu o să mai ştie de noi

puteam să  putrezim blocaţi în demisol

 

sa ne găseasca după o lună întinşi în patul cu arcuri de fier

ultimul zâmbet contează

 

apoi îngroparea.

 

(nişte eroi cu medalii post-mortem trimise familiilor pentru rezistentă în tranşee.)

 

 

2.

demisolul era câmpul de luptă al altei lumi

groapa unde ne aruncam pământ până la glezne apoi până la genunchi şi tot aşa

sudoarea ne-o strângeam în sticla de plastic pe care o luasem cu noi în caz de urgenţă

strângeam pământ şi apa până la gât şi apoi vorbeam cu limba plină de ţărână

cu capul injectat de vise deliram

într-un cântecel al zonei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

este  atâta euforie în vorbele noastre

ca să ne treacă

cumpărăm ceva parizer cu suta de grame iar tu începi să râzi ca prostul de parcă am fi câştigat marele loz

avem mâncare? avem nu?

avem lozul câştigător trecem pe viata extra

 

nu avem nimic deşteptule!

 

faci cinste?

 

fac cinste:

uischi bere si somon

deocamdata atat.

 

 

4.

redecorăm demisolul cu uleiuri si carioca după ce îl cumpărăm de la coana

o sa îl scoatem ieftin

sau mai bine nu-i dăm nici un ban

nu vezi că vrea să scape de el

de aceea nu face niciodată lumină pe hol

iubeşte doar  banii noştri

floricelele pe care i le-am vărsa în cap când întinde mâna să ia din castron

 

mai bine

varsa tot pe jos

varsa acum!

 

 

 

 

 

 

 

 

5.

şi mai punem de încă o tigaie

vă  place coana?

vă place nu?

floricele cu brânză de vacă bucăţi de şunculiţă boia pe deasupra si dedesuptul farfuriei chinezesti.

altceva?

doar apa minerala bauta cu paharul ciobit.

 

sunteţi amabili baieti! aşa zicea

 

suntem pe dracu!

 

 

 

 

 

 

 

6.

luăm de la non-stop “nick” o pâine turcească măsline greceşti

trei roşii un ardei capia şi nes la plic

uneori dimineaţa tu aduci nişte carne friptă

cu muştar franţuzesc din ala de import

carne furată sau strecurată în rucsac de una din picolitele de la clubul unde muncesti

resturi de la cine ştie ce chef de baştani

 

baiiii!

 

trăim ca nişte lorzi de pe urma fetelor şi băieţilor de bani gata

mâncăm până la ultima firimitură strânsă de pe masă până la penultima bucată de carne tăiată mărunt pe tocătorul de lemn

şi nu ne trece foamea niciodată nu ne trece

 

mâine ce mâncăm?