Pisicosul [III]

[fragment]

de Ovia Herbert

 
precedentele fragmente ale acestui ciclu de poeme pot fi citite aici & aici
#
 

18.

ne-au secţionat o parte  a memoriei

o noapte şi încă una uităm de noi

acum putem turna licorile în pahare

muzichia mai tare pisicosule să pătrundă fier-betonul

rupe fiecare bucăţică din hainele ce ne strâng

începem dansul

momentul ritualului cu

gaură-n perete

pune-ţi inima acolo şi astupă nimeni nu mai are nevoie de ea

nici ei.      nici noi.

 

 

(fă ca păpuşa! nu fi păpuşa! până nu ne aude conusa!

fă ca păpuşa!)

 

 

 

19.

nu opri apa

vei trece dintr-un culoar în altul

vei rămâne la o intrare de rulvis care se va continua dacă vrei

cu un alt culoar mirosind a lavandă.

 

 

 

 

 

 

20.

 

la prânz pregătim ciorba de varza cu sodă

cei mai ţări bucatari pe rază unei strazi

nimeni nu ne poate intrece

gătitul este odihna noastră uitarea următoarei zile şi a celeilalte săptămâni

a lumii de sus şi a lumii de mijloc

amândouă la fel de insuportabile.

 

 

(degustam ceaiuri de menta şi ceaiuri de şoc cu biscuiţi iar la pranz pare că începe  o alta înserare

brusc te inalti in pat şi te uiţi afară tot o noapte se scurge printre zăbrele.

aia sunt în alt anotimp

noi în următorul probabil cel de pe urmă

le vom povesti cum este dincolo după ce ne vom întoarce cu o oală mare de supă facem cinste la toată strada supravieţuitorilor  infometaţi fiecăruia două farfurii calculate la buza de smalţ

fiecăruia după frica dobandita şi zâmbetul rămas.)

 

 

 

21.

bem ceaiuri din pliculeţe

incrucisam picioarele sub paturi de lana sorbim fiecare inghititura de ceai cu rom

in pliculete sunt falsuri nu au plante adevarate! zice pisicosul ci pulberi de laborator

sunt raspandite in diverse zone cu acces interzis

poate intocmim niste harti  pentru a le survola zice el

poate maine sau dupa ce adormim

in somn vom gasi de toate.

 

 

 

 

 

 

(dupa miezul noptii i se scurge sangele in canistre pana dimineata se vor umple pentru livrari

isi inlocuieste blana in  usa deschisa a wc-ului

 

transfera vibratiile     spre o salvare

din care poate sa ne ofere si noua o mica parte.)

 

 

 

 

 

22.

oasele lui devin moi când i le mângâie pe podeaua din baia comună

poate să i le rupă dar nu are curaj şi apoi

muşchii i se relaxeaza brusc si

primeste bucăţi de carne din palma lui.

 

 

(între lumi despartiti în nici una egali

în nici una noi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

23.

mâncăm o săptămâna fasole albă cu slăninuţă

a două săptămână schimbăm slăninuţa cu mai multe bucăţi de carne tot cu fasole dar colorată

fasole americană ii spun ei

urmează cremvusti cu muştar dimineaţa şi la prânz

adaugam puţin piper şi le schimbăm tot gustul.

 

 

 

 

 

 

 

 

24.

noi am tăiat coaja cartofilor
si am curăţat de solzi crapul
tu ai intins cearceaful pe covor
făcea parte dintr-o înţelegere
să omori în timpul intrării o parte din sobolan
în timpul ieşirii o parte din mine
apoi ne-ai fi îngropat
în carapace
şi ne-ai fi dat drumul pe conductele de la iesirea demisolului.

 

 

 

 

25.

să aduci slănină afumată  pisicosule

voi desface berile negre pe tocul de lemn

una o vom păstra pentru venirea celuilalt

lu coana o să-i injectam alcoolul  în venă

se va relaxa  în patul cu arcuri de fier

ne va vorbi prieteneste si se va lasa patrunsa

apoi o luna va uita sa ne ceara chiria.

 

 

 

 

 

 

 

 

26.

tigări ni se dau şi la bucata cand nu mai sunt bani de pachet

de la non-stopul tiganosului

cum deschizi uşa eşti direct la el în magazín

mai bine îi mutăm sandramaua şi lăzile cu portocale şi banane aicea jos la noi

stau şi la răcoare avem noi grijă de ele schimbăm regimul alimentar o dăm în corpuri cu proprietăţi ascunse

iar dacă ne supără îl dam pe mâna şobolanului.

 

 

 

 

 

27

împărăţia asta este un fel de cuşcă irespirabilă  ei şi-au luat plămâni în plus ca să poată rezista înăuntrul ei le fură mai mereu energia

îi spun gară de provincie unde trenurile de marfă vin doar ca să deraieze sau un cimitir al elefanţilor întreţinut artificial în stare de funcţionare

când se vor sătura îi vor da foc şi vor pleca

nu mai vor amintiri in plus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

27.

de ce faci asta?

nu fac nimic

au stins luminile în demisol şi stau singur întins în pat.

 

rămâi pe loc

priveşte lacul dincolo de zăbrelele camerei peştii care înoată în aer norii ca o

altă cameră îndepărtată ideogramele desenate de praful ridicat de pantofii trecătorilor

multe deabia vor urma să fie

chiar dacă

singura legătură cu pământul va fi cu ajutorul bărcii nu ai nevoie de ajutor

nici de vâsle

doar de mişcări calculate pe un perimetru împrumutat de la alţii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(reface traseele celor de afară acoperite de o pulbere fină

se instalează cu noul cort în peisaj caută lacul barca cu desene mişcătoare şi templul pictat pe lemnul exterior al bărcii posibil refugiu teritoriu închis şi pisica leneşă ce stă la intrarea în templu balansată de un leagăn în afara-înăuntrul porţii o păzitoare de noapte

 

va încerca să intre

dar nu are vâsle

foloseşte mâinile pentru a înainta

rotocoalele de abur ce se formează deasupra apei după scufundarea lui par corpuri de îndrăgostiţi suspendaţi şi întrepătrunşi spre găsirea orgasmului)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28.

nu mai este nevoie de nimic

totul este perfect după dispariţia a tot

 

nu el gândeşte despre toate astea şi un altul pentru el care nici acela nu mai are nevoie de ceva

i s-a părut

dar a durat mult până la

smulgerea

 

de fiecare cameră nou oraş unde a locuit de fiecare pat unde

şi-a dormit somnul o lume plină de paturi şi pivniţe subsoluri de lux închipuiri

ce au rupt mintea în două

a făcut promisiuni a iubit i s-a părut că se leagă tot ce de fapt se dezlega şi a uitat ce nu trebuia să uite.

 

(mereu o altă mână a înlocuit ce nu era nevoie ca şi cum

aşa ar fi dictat

de la început

să dispară el sau celelalte amintiri

 

acum este totuna. )