O carte de citit în orice zi a săptămânii

[Aleksandar Stoicovici, Vineri, Herg Benet Publishers, 2011]

de Teodora Gheorghe

La Aleksandar Stoicovici regăsim nostalgia apăsătoare a poeţilor romantici, zugrăvită într-un decor modern. Pesimismul morţii şi al prăbuşirii este dublat însă de chemarea diafană a copilăriei, un timp al inocenţei cu gust de miere de albine şi caimac.

 

Nu de puţine ori întâlnim în poemele din Vineri preocuparea pentru elementele antagonice.
 

Istoria şi religia, excrescenţe depersonalizate ale trecutului, ne vorbesc despre o realitate sterilă, ca şi templele “în care nu se întâmplă nimic”. Goliat sau Ecaterina cea Mare sunt doar proiecţii triste ale unei măreţii care şi-a pierdut semnificaţia într-o eră a războaielor şi a descompunerii. Sentimentul apocalipsei este redat adesea prin referiri la dezintegrarea trupească; organele sunt cele care suferă, se spulberă, cele care trăiesc şi mor. Omul devine într-un final o simplă carcasă locuită de organe.
 

Citate din Llosa sau Borges fac pe alocuri să ne răsune în suflet gloria vremurilor apuse, dar ironia suavă a poetului ne readuce pe tărâmul înnegurat. În această lume, “religia noastră încape în plicurile de ceai” ne spune Aleksandar. Credinţa se scufundă şi ea o dată cu plasele de peşti aruncate în apele Dunării.
 

Există totuşi o dimensiune aproape mistică a trecutului, construită în jurul imaginilor rurale şi al bogatului simbolism acvatic. Lumea satului constituie oaza de linişte în care se derulează filmul copilăriei. Evadarea se produce o dată cu rememorarea primăverilor cu lapte prins şi pâine coaptă, a bătrânilor care merg la împărtăşanie şi a pescarilor.   Prin adâncimea sa, apa este deznădejde, uitare, teamă, subconştient. Totodată, ea inspiră pace, aducere aminte, renaştere. Dunărea este confluenţa dintre puritate şi decădere. Ca şi pescarul Iona, nostalgicul zilei de Vineri se rătăceşte printre pântecele de peşte, visând la “copiii cu buricele deznodate”, care au părăsit pentru totdeauna vremea candorii.
 

Ne frapează de asemenea simbolismul animalier, generator de imagini şi sensuri enigmatice. Albine, muşte, cai, şopârle, varani, acestea sunt fiinţele care populează atât universul de basm al copilăriei, cât şi prezentul apocaliptic.
 

Nu lipseşte nici iubirea care are propria ei lege, propriul ei timp, dar nu se dezice de angoasa melancoliei.
 

Vineri merită citit în orice zi a săptămânii.