de Robert Fenhagen [USA]
traducere din engleza de Zenovia Popa
for the English version click here
“O, Dumnezeule mare! Face pipi pe covor!” zise încet Asistenta Custodelui către asistenta sa.
“Să sunăm poliţia?” întrebă asistenta cu ochii speriaţi.
“Categoric!”
Încercau să nu se uite insistent la individa neîngrijită, aparent fără adăpost, care se oprise şi urinase pe noul covor de 100.000 de dolari al muzeului. Stătea acum lângă pata întunecată de pe covorul bej care îşi păstrase puful încântător chiar şi după o astfel de aversă dezgustătoare.
“Nu-i aşa că e minunat? întrebă femeia fără adăpost.
“Se întinde. E viu. E natural, şi e al meu. E doar o mică contribuţie.”
“Lasă-mă să o aduc pe Margaret aici, să vedem dacă vrea să cheme poliţia sau să rezolve singură problema.”
Asistenta Custodelui dispăru prin uşa masivă de nuc de la biroul custodelui, şi reapărură câteva minute mai târziu.
“Sună serviciul de curăţătorie, dar fără alte intervenţii externe. Mă refer la poliţie.”
“Dar, Margaret. Este clar că nu o putem lăsa să stea aici. Ce urmează? O să închidem ochii când o să defecheze pe covoarele pentru care ne-am zbătut atâta?
“Propun să vă calmați. Evident, nu ai idee cine e. Familia ei a donat un milion cinci sute anul trecut. Este Philomena Watts, fiica lui Sheldon Watts.”
“Fundaţia Watts?”
Custodele a răspuns cu un zâmbet uşor chinuit, dar răbdător, dând aprobator din cap, ca și cum ar fi vorbit cu un copil.
“Acum, te rog să chemi pe cineva de la curăţătorie şi una din voi să-i facă turul muzeului. Cu blândeţe.”
Sfârşit
2 thoughts on “Când vine ploaia…”