Stele verzi 22

Atent la alte şi alte lucruri, ieşi din salon fără să mai închidă uşa atât de sever în urma lui. Ea îi dispăruse din minte şi totuşi se ducea hotărât să ia cina în cantină.

Avea de străbătut acelaşi număr de holuri şi aceleaşi holuri, fără excepţie, şi niciunul dintre ele nu se schimbase între timp sau dispăruse strâmtând astfel distanţa dintre salon şi cantină.

Drumul era identic cu toate drumurile pe care le străbătuse în serile tuturor cinelor pe care le luase pe de rost sau în realitate. Îl ştia foarte bine, dar se împotrivea să îl memoreze. De când descoperise cât de plăcută poate fi o cină ce nu e servită din amintire, refuza cu îndărătnicie să mai ţină minte ceva, oricât de cunoscut i-ar fi acel lucru. Mai bine să îl înveţe în fiecare zi din nou, ca şi cum în fiecare zi l-ar descoperi pentru întâia oară. Prefera noutatea imprevizibilului rutinier vechimii previzibilului unic. De aceea îşi şi schimba în fiecare seară ruta, oricât de minoră ar fi schimbarea, numai pentru a nu mai trebui vreodată să ştie dinainte ce va face. Iar în această seară alese să înlocuiască mai multe lucruri decât de obicei. Distanţa dintre salonul său şi cantină devenise dintr-o dată un drum irepetabil, pe care nu îl mai străbătuse niciodată înainte şi pe care nu îl va mai parcurge deloc după înnegrirea cinei cu noaptea următoare.

(va urma)